Iar Îl reduceți pe Dumnezeu la natura umană. Vai, vai, de trei ori vai și jale că un om și-a încălcat o promisiune făcută lui Dumnezeu. Să se aștepte acum la răzbunarea divină: boală, destrămarea căsniciei, moarte și.. cred că e suficient. Foarte înțeleaptă decizia celui care, după ce i-a murit soția, și-a încredințat copilul bunicilor și s-a dus la mănăstire. Respectarea unei promisiuni a fost mai importantă ca familia. Că voi credeți că Dumnezeu e ca omul: dacă-i faci o promisiune și n-o respecți se supără pe tine și nu-ti mai vorbește toată viața.
Ce formă redusă capătă în mintea unora.. Păcat. Mai ieșiți în lume.
Dacă nu poate dormi noaptea, să meargă să se spovedească. Neonorarea unei promisiuni nu e un păcat strigător la cer și nici capital.
|