Exista o rugaciune in Molifelnic care se numeste ”Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele” la 8 zile.

Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele

Se cuvine a şti că în a opta zi după naştere, înainte de botezul pruncului, preotul face începutul, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia….

Apoi troparul zilei sau al sfântului al cărui hram este; şi preotul, însemnând pe prunc la frunte, la gură, la piept şi, binecuvântându‑l, zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm.

(letrină 2 rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (aici îi pune numele) şi să se însemneze Crucea Unuia‑Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui, ca să fugă de deşertăciunea lumii şi de toată vicleana uneltire a vrăjmaşului şi să urmeze poruncile Tale. Şi dă, Doamne, ca numele Tău cel sfânt să rămână nelepădat de dânsul, când se va uni, la vremea cuvenită, cu Biserica Ta cea sfântă, desăvârşindu‑se prin înfricoşătoarele Taine ale Hristosului Tău; ca, după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea nestricată, să dobândească fericirea celor aleşi în împărăţia Ta. Cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi luând pruncul în mâini, stă înaintea icoanei Maicii Domnului şi face chipul crucii, zicând acest

Tropar, glasul 1:

Bucură‑te, ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, căci din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte‑te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Care ne‑a dăruit nouă şi învierea.

Condac, glasul 1:

Cel ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea Ta şi ai binecuvântat mâinile lui Simeon, precum se cuvenea, întâmpinând şi acum, mântuieşte‑ne pe noi, Hristoase Dumnezeule; împacă lumea în războaie şi întăreşte poporul nostru, pe care l‑ai iubit, Unule, Iubitorule de oameni.

Apoi se face ştiutul sfârşit.

Se cuvine a şti că, dacă pruncul născut este slab şi nu suge, ci trage să moară, nu trebuie să se aştepte, cum rău zic unii, până la a şasea sau a opta zi, spre a‑l boteza; ci în ceasul în care s‑a născut, spălându‑l, îndată să‑l şi boteze, spre a nu muri nebotezat. Căci dacă femeile grele de cinci luni care, din vreo lovitură se întâmplă să lepede, cad sub osânda de ucidere, după legi şi canoane, cu atât mai vârtos trebuie să păzim pruncii de curând născuţi să nu moară nebotezaţi.