Citat:
În prealabil postat de MihaiG
În ceea ce privește definiția răsăriteană a păcatului așa cum ați expus-o mai sus, remarc că păcatul este definit ca o stare, nu ca un act.
|
Remarca dvs este pertinenta, inechivoca si concludenta.
Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Poate ar fi mai bine să vorbim despre natura căzută, care este o stare, și care nu întâmpină opoziție din partea teologiei apusene, ca să nu ne trezim peste zace pagini că n-am vorbit despre același lucru.
|
Sunt de acord cu propunerea dvs. mai ales ca aceasta este inechivoc pozitia teologiei filocalice (ortodoxe).
Toutusi doresc sa subliniez faptul ca teologia ortodoxa afirma indubitabil ca aceasta natura cazua este cauza pacatelor omului (dupa caderea lui Adam). Pacatul este vazut ca o folosire necorespunzatoare a energiilor umane (trupesti si sufletesti) intrucat omul a piredut "carma" orientarea duhovniceasca.
Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Ca să lămurim distincția, am o întrebare: în viziune teologică răsăriteană, atunci când omul acționează, punctual, încălcând Legea divină (de exemplu, omoară, sau se culcă cu nevasta vecinului, sau îl înjură pe tatăl său), nu vorbim despre păcat - păcatul uciderii, sau al preacurviei, sau al lipsei de respect pentru părinte - ca despre un act ?
|
Evident ca pacatul este o actiune insa in viziunea filocalica (rasariteana, ortodoxa) accentul nu se pune niciodata pe fapta, pe pacat ci pe cauza pacatului. Nu se cauta oprirea pacatelor ci se cauta eliminarea cauzei pacatelor.
Filocalia cauta tamaduirea firii umane cauzute, eliminarea cauzei pacatelor pentru ca omul sa isi poata redirectiona energia sa umana fireasca (trupeasca si sufleteasca) catre virtute prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu.
Spre exemplu daca un om face pacate de desfranare, nu se cauta oprirea pacatelor sexuale ci se cauta aflarea cauzei care determina folosirea inadecvata a energiilor sexuale si odata aflata cauza, este eliminata si atfel energia sexuala este redirectionata catre virtute (fie casatorie fie monahism).
Asa cum la o planta daca ii rupem doar frunzele si tulpina dar nu scoatem radacina, planta tot va odrasli, asa si in cazul pacatelor daca doar eliminam pacatele si nu eliminam cauza lor pacatele tot vor apare in actiunile umane. In filocalie pacatele sunt de mare ajutor in aflarea cauzelor lor. Caci vazand frunzele plantei gasim usor radacina.
Astfel prin analogie, radacina este cauza pacatelor iar tulpina si frunzele sunt roadele, manifestarile existentei cauzelor pacatelor.
Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Când se spovedește, nu își mărturisește păcatele în sensul de acte (Părinte, am furat, am omorât, am suduit) ? Și nu i se iartă păcatele în sensul de acte, de manifestări de voință liberă ?
|
Cand se spovedeste omul isi marturiseste manifestarile cauzei pacatelor, care sunt actiunile pacatoase, folosirea eronata a energiei umane (trupesti si sufletesti).
Astfel in cazul pacatului desfranarii, nu sunt importante detaliile: cat a durat actul sexual, cat a durat perversiunea sexuala etc. ci important este gradul de dependenta de cauza care determina folosirea energiei sexuale umane in mod inadecvat, adica exclusiv in mod egoist pentru placerea senzoriala.
Rolul principal al duhovnicului est acela de a-l ajuta pe om sa constientizeze cauza pacatelor sale si sa isi doresca pocainta sincera, mantuirea sincera, conclucrarea cu harul lui Dumnezeu.
Astfel
in filocalie o sistematizare a cauzelor pacatelor este precizarea celor 8 duhuri demonice care au ca scop determinarea omului sa isi foloseasca energiile sale umane (trupesti si sufletesti) in mod eronat, efectuand actiuni pacatoase.
Astfel filocalia vorbeste despre duhurile demonice in ordinea puterii lor de a crea dependenta si a corupe firea umana tragand-o din ce in ce mai adanc in moartea duhovniceasca:
1. lacomia pantecelui
2. desfranarea
3. avaritia, iubirea de arginti, zgarcenia
4. mania
5. tristetea, invidia
6. trandavia
7. slava desarta
8. mandria