[vsovivi]

Toată lumea care a făcut o lucrare având o listă bibliografică ştie regulile elementare când e socotită lucrarea ta plagiat:

1. Atunci când nu depui niciun efort constructiv şi vrei prin lene şi trândăvie să obţii titlul respectiv total nemeritat!

Cum se constată lenea?.. plagiatul?... furtul?.. însuşirea de diplome şi foloase necuvenite (15% spor)?

Simplu:

Atunci când lucrarea nu este o compilaţie proprie după scrierile celor daţi la sfârşit prin cărţile scrise de ei ca bibliografie sau atunci când un citat fără ghilimele nu este verificat că este o reproducere exactă din memorie.

Astfel că dacă comisia de etică are porbe că cele 85 de pagini au fost verificate de comisia de acordare a doctoratului în 2003 că cele 85 de pagini sunt ştiute pe dinafară, pe de rost, de către candidatul Ponta Victor la titlul de doctor în drept internaţional la momentul susţinerii doctoratului atunci citatul exact din lucrarea de doctorat nu constituie un plagiat deoarece Ponta Victor şi-a însuşit corect cele 85 de pagini şi le-a citat corect căci îi aparţin şi lui exact fiindcă le ştie exact şi el exact aşa cum sunt scrise în lucrare, deci pentru cele 85 de pagini examenul trebuia să fie un examen de memorie întrucât lipsesc şi ghilimelele şi trimiterile de la subsol.

Dacă nu s-a verificat memoria premierului care trebuia să poată reproduce la acea dată cele 85 de pagini asumate atunci vina cade pe comisia de etică fiindcă nu are probe ca să poată susţine că Ponta nu a plagiat şi vina ar trebui să cadă pe sistemul de învăţământ dinainte de 2003 care nu l-a verificat corect şi deci toţi aceştia trebuie să-şi dea demisia.

Dacă existau ghilimele şi lucrarea era o compilaţie proprie atunci se puteau purta discuţii de verificare şi nu probe de memorie, deci discuţii de verificare dacă chiar candidatul şi-a scris lucrarea, dacă e conformă cu bibliografia sau dacă are şi elemente superioare de drept, aporturi de noutate.

În lipsa ghilimelelor şi a trimiterilor de subsol se presupune că Ponta Victor ştia pe de rost cele 85 de pagini la data respectivă întrucât bibliografia se consideră bază de compilaţie şi nu de copiere.

În lipsa verificării de exactitate, de memorie, Ponta nu poate fi declarat plagiator pentru teza de doctorat ci doar pe cartea apărută care este identică şi se vinde şi astăzi căci prin ea el confirmă lipsa ghilimelelor deci susţine că ştie şi astăzi pe de rost cele 85 de pagini care sunt identice într-una din sursele date la bibliografie.

Deci un verdict în cazul de plagiat nu pe teză ci pe cartea apărută după teza de doctorat, se poate da prin susţinerea în faţa comisiei de etică sau a justiţiei a reproducerii orale sau în scris a celor 85 de pagini.

Dacă premierul nu poate reproduce întocmai cele 85 de pagini atunci cartea trebuie declarată un plagiat şi să plătească daune.

Comisia de etică trebuie să-şi dea demisia căci ne-a asigurat că Ponta nu a plagiat deci are probe că i s-a verificat la data respectivă memoria pentru cele 85 de pagini şi facultatea de drept trebuie să demonstreze că Ponta Victor ştia în 2003 cele 85 de pagini pe de rost. Dacă nu o pot face prin probe scrise, prin martori, atunci trebuie să-şi de toţi demisia!

Nu există altă cale decât ori Ponta e plagiator ori comisia de etică şi comisia de acordare a diplomelor au acordat verdicte mincinoase!

Ponta însă dacă nu ştie pe dinafară cele 85 de pagini date fără ghilimele din cartea publicată trebuie să o retraga de pe piaţă sau să publice o errată. Dar el nu poate fi declarat plagiator pentru doctorat căci o comisie l-a verificat, decât dacă se poate constata că el şi comisia erau mână în mână şi i se plătea prin sporul de 15% activitatea în TSD, deci era practic mituit sau r[spl[tit politic din bani publici. Atunci atât comisia de etică, atât comisia de acordare de doctorate cât şi Ponta sunt obligaţi moral să-şi dea cu toţii demisia nu de onoare ci de ruşine!

Cam asta ar fi părerea... cea dreaptă... dată de Dumnezeu prin sf. Ilie.