Pai normal ca BO spune despre np ca sunt in ratacire daca asa e. Istoria BO se intinde pe 2000 de ani si Dumnezeu ne-a dat dovezi peste dovezi ca BO este Biserica Lui. Ecumenismul este o miscare gresita, produsul masoneriei, nu este voia Lui Dumnezeu. Nu tot ce se intampla este si voia Lui Dumnezeu, altfel am fi toti buni crestini. Ingaduieste sa se intampla anumite lucruri, ptr. ca trebuie sa se adevereasca profetiile, insa asta nu inseamna ca raul este voia Sa. Una este a ingadui, alta este a voi. Biserica nu se va uni dupa mintea omului si cum vor ei. Oamenii nu pot unii bisericile cu adevarat. Numai Dumnezeu poate.

Da, este baza istorica ptr. numele de Biserica Ortodoxa, chiar din sec II.
Titlul de Biserica Ortodoxa a fost luat imediat dupa Schisma cea mare, nu acum recent. Nu stiu de unde sunt scoase chestiunile astea cum ca grecii spun catolica, cand taman ei au pus numele de ortodoxa. Poate greco-catolicii. Redau, desi chestiunile astea ar trebui sa fie cunoscute. Este de citit ceva evident, dar ai cerut baza istorica, ti-o arat si sper ca ai sa si citesti.

"Se stie ca pana in secolul IX-lea, Biserica crestina era considerata una, nedespartita, asa cum a fost inemeiata de Mantuitorul Iisus Hristos si cum au socotit-o Sfintii Apostoli, Sfintii Parinti si Sinoadele ecumenice. Episcopii din Rasarit si din Apus au luat parte impreuna la cele sapte Sinoade ecumenice la acelasi nivel si nici unul din ei n-a pretins intaietatea sau primatul, iar Apusul crestin a fost de acord cu toate hotararile acesor
Sinoade. *(deci, Biserica nu era numita nici catolica, nici ortodoxa, ci Biserica Lui Hristos, caci era Una,Soborniceasca si Apostoleasca, nu avea nevoie de nume separat, ca sa se destinga de alte culte ratacite)

**(ortodocsii le spuneau catolicilori papisti/pasoptisti, ptr. ca erau sub Papa, si se stie ca Biserica Ortodoxa nu recunoaste ca si cap un om, ci doar pe Domnul Iisus Hristos-de altfel primatul papal a fost unul din principalele motive care au dus la schisma)

Cu toate acestea,“schisma” sau “dezbinarea” din 1054 a fost pregatita timp de secole, fiind generata de cauze multiple, intre care, cele de natura politica au avut un prim rol. Pe fundalul unor schimbari politico-teritoriale care au avut loc in cadrul imperiului roman – pana la sfarsitul secolului IV unitar – sau produs schimbari si in viata Bisericii, cu dispute si acuze reciproce, care au dus, treptat, la dezbinarea Bisericii. Primele schimbari de natura administrativ-teritoriala in cadrul imperiului au avut loc la sfarsitul secolului III, cand imparatul Diocletian (285-305) a initat asa numita “tetrahie”, impartind imperiul roman in patru prefecturi: Orintul si Illyricul, care formau imperiul de Rasarit, Italia si Galia, care formau imperiul de Apus, fiecare din acestea doua fiind conduse de catre un august si un cezar. Cu toate acestea, imperiul era considerat unitar. Sistemul sau nu si-a dovedit viabilitatea, incat imparatul Constantin cel Mare (306-337) l-a inlaturat, restabilind unitatea deplina a statului roman, cu un singur imparat (august).

Dar acelasi imparat, in anul 330 a mutat capitala de la Roma in orasul nou intemeiat Constantinopol,care a devenit “Roma cea noua” sau “a doua Roma”. In 395, la moartea imparatului Teodosie cel Mare imperiul s-a impartit definitv, in cel de Apus si cel de Rasarit. Roma ramane izolata, pe planul al doilea, prada popoarelor migratoare, incat in 476 a fost cucerita de heruli si rolul ei de “mare putere” in lumea antica poate fi socotit incheiat. In schimb, de-acum inainte, imperiul roman de Rasarit, care din secolul al VII-lea s-a numit “bizantin”, era considerat ca unicul continuator legitim al fostului imperiu roman, lucru care a dus la cresterea resentimentelor apusenilor fata de rasariteni. Sub imparatul Iustinian (527-656) s-a incercat o refacere a unitatii imperiului de altadata, dar ea n-a durat mult.

[...](se vb. despre schisma)

De fapt, la 16 iulie 1054,n-a avut loc decat un act neinsemnat, intr-un fel, dar ale carui consecinte vor afecta grav Biserica lui Hristos: cardinalul roman Humbert a depus o bula de excomunicare a Bisericii rasaritene pe altarul catedralei Sf. Sofia din Constantinopol. Patriarhia ecumenica a aflat continutul acestul act abia dupa cateva zile, raspunzand cu o “contra-anatema”. Acest an marcheaza, deci, sfarsitul unitatii Bisericii lui Hristos. De acum inainte, Biserica rasariteana se va numi “ortodoxa” (in gr. Dreptcredincioasa; ortodoxie = dreapta marire) termen folosit inca din secolul II, pentru ca Biserica adevarata sa se deosebeasca de eretici; cea Apuseana se va numi “catolica” (adica universala) sau “romana”, intrucat isi avea centrul la Roma. Intrucat centrul Bisericii rasaritene era la Constantinopol, in imperiul bizantin sau grec, ea a fost
numita de teologii apuseni, si “Biserica greaca”, desi Ortodoxia cuprinde si alte Biserici “nationale”: gruzina (sec. IV), romana (la inceput dacoromana) si cele slave: bulgara (sec. IX), rusa (sec. IX) si sarba (sec. X)."

sursa: Pagini din istoria Bisericii romanesti-unitatia din Tranislvania (se incepe cu situatia Bisericii inainte de schisma, schisma si cum a afectat ea treburile in tara nostra-36 pag.)

a se citi si : Istoria BOR (72 pag.)
Dumitru Staniloae - De La Rasarit La Apus. Aspecte Politice, Istorice, Spirituale(16.pag)
Dumitru Staniloae - Sfantul Duh Si Sobornicitatea Bisericii (16 pag)
Dumitru Staniloae - Sfantul Duh in Revelatie Si in Biserica (34 pag)
Ecumenismul - Geneza, Asteptari, Dezmintiri(103 pag.)
Dan Bădulescu - Religie şi Ştiinţă, Calendar Bisericesc, Ecumenism (162 pag)
David Yallop - In Numele Domnului, Vaticanul Un Mare Pericol (303pg)
Ioan Vladuca - Impotriva Monofizismului (30 pag)