De abia am venit de la biserica, de unde din nou am primit o lectie frumoasa de atitudine jertfelnica si de asumare a crucii crestine in imprejurari nefavorabile. La pachet insa cu o mare sperietura:
Parintele in varsta tocmai se pregatea sa dea binecuvantarea finala, cand s-a albit dintr-o data la fata, a ametit, s-a tinut cu mana de iconostas, a facut un pas inapoi si a cazut lat in altar!!!! Fireste, toata lumea s-a speriat, au chemat salvarea, slujba a fost cateva minute intrerupta... Rumoare, toata lumea ingrijorata - diabet, tensiune, post, caldura? In mai putin de cinci minute, a reluat insa slujba cu multa insufletire, zambind tuturor. A parasit apoi putin biserica pentru ca venise salvarea, dar a revenit repede, tot in vesmintele preotesti, spunand ca a fost consultat si ca nu are nimic! Salvarea insa a ramas in fata bisericii... La sfarsitul parastasului, lumea, care pana in urma cu cateva minute era speriata si ingrijorata, a tabarat pe el, sa oficieze slujba la cimitir, iar cand parintele le-a cerut un mic ragaz de o ora, nu au inteles! Ca ei au vorbit de acum doua saptamani pentru slujba de la cimitir, cum sa nu mai vina, cum sa mai astepte, sa vina acum, acum!
Si parintele acesta e foarte delicat cu oamenii, nu vrea sa ii supere deloc si le spunea cu multa blandete ca daca le-a promis ca vine, vine, ca el nu ii incurca, dar sa il mai astepte putin...
Batrana mai surda, de 87 de ani, cea cu busuiocul, ma ia si ma pupa cand dau sa plec din biserica si imi spune, raspunzand neputintei mele de a pricepe de ce parintele accepta sa fie luat pe sus de lume, sa conduca prin tot orasul, dupa ce tocmai lesinase: "Mama, are har si lumea il cauta. Ii e si rusine de lume. Asa e la ei, trebuie sa slujeasca pana ce ... (face un gest, isi pune mainile pe piept). Se feresc sa spuna ce au, nu stie nimeni. Asa a fost si cu cel dinaintea lui, a facut slujba, trebuia sa mearga la medic si l-au dus mort."
Sa ii dea Domnul sanatate parintelui si sa ii intareasca pe toti preotii in slujirea lor jertfelnica!