Se face lumină, încetul cu încetul, asupra evenimentelor dramatice din 20 martie 1990, de la Târgu-Mureș!
Autor: Lazăr Lădariu
Despre evenimentele dramatice, sângeroase, un început de minirăzboi civil, din 20 martie 1990, de la Târgu-Mureș, s-a scris. Dar niciodată suficient, uneori prea departe de adevăr și de o abordare obiectivă, din păcate. Tocmai de aceea, în numărul 12, anul III, 2012, în prestigioasa revistă „Vitralii (Lumini și Umbre)” a veteranilor din Serviciile Române de Informații, renumitul istoric dr. Alex Mihai Stoenescu vine cu o nouă contribuție la cunoașterea adevărului, prin articolul „Tulburările etnice de la Târgu-Mureș (19-20 martie 1990)”, apelând la documente din arhive, asupra cărora nu poate exista nici cel mai mic dubiu, proiectând o rază de lumină asupra evenimentelor de atunci, „printre cele mai deformate mediatic și istoric în ultimii 20 de ani”. Secvențele filmate și difuzate, în acele zile, de televiziunile occidentale, la comandă, au falsificat o realitate dramatică, evenimentele șocante și dure, privind manifestațiile maghiare premergătoare, din 28 și 29 ianuarie, recurgând doar la simplificări, preferând să aleagă doar „instantaneul” și „fragmentul”. Astfel, o mișcare iredentistă maghiară din Transilvania, care s-a finalizat dramatic, prin evenimentele violente de la Târgu-Mureș, din 20 martie 1990, a rămas premeditat izolată într-o singură secvență: lovirea, cu bestialitate, a românului român Mihăilă Cofar, de mai mulți agresori unguri, prezentată Europei și lumii invers, de către televiziunile occidentale. „Ungurul cu jerseu verde”, lovit cu barbarie, cu o pornire criminală de-a dreptul, nu era studentul maghiar, cum trâmbița mass-media ungară, și, preluând, cea occidentală, ci țăranul român Mihăilă Cofar. Așa s-a plimbat prin Europa și prin lume, cu pașaport fals, acea cutremurătoare imagine! „În realitate, la acel deznodământ dramatic s-a ajuns ca urmare a unei lungi perioade de pregătire (a conflictului de către iredentiștii maghiari - n.a.), urmată de o insistentă căutare a situației conflictuale.”
(...) De sărbătoarea Ungariei, la 15 martie, 10.000 de turiști unguri, dirijați de UDMR, pătrund în Ardeal, „la Satu-Mare, Oradea, Cluj, Târgu-Mureș, Harghita, Covasna și Timișoara”, încălcându-se prevederile legale, transformându-se într-o manifestație antiromânească, prin scandările unor lozinci: „Moarte românilor!”, „Ardealul la Ungaria!”, „Horthy, Horthy!”. Statuile lui Avram Iancu și Nicolae Bălcescu sunt profanate! „Între 17 și 19 martie 1990, în mai multe orașe din Transilvania sunt răspândite manifeste prin care maghiarii cer reînființarea Regiunii Autonome Maghiare, structură teritorială înființată, arbitrar, de Stalin. Acestea au constituit scânteia pălălăii care va urma, la 20 martie 1990. Maghiarii au pregătit, dinainte, „ciomege, răngi de fier, cuțite, bile de oțel aruncate cu praștia, sticle incendiare”. Ce s-a întâmplat știm cu toții! „S-au înregistrat 278 de răniți (190 de români, 88 - maghiari), șase morți (trei români, trei maghiari)”. Cum a fost întocmit Raportul Comisiei Parlamentare asupra evenimentelor de la Târgu-Mureș se știe! „O analiză distanțată de evenimente!” O rușine. O prestație penibilă, departe de „adevărurile grave ale evenimentelor din Transilvania, ignorate, deși primul ministru Petre Roman le includea într-un «scenariu tip Bosnia»”. Presa internațională și cancelariile occidentale declanșează „o avalanșă de presiuni care vor marca, prin șantaj, politica internă și internațională a României în viitorul deceniu și jumătate”.
Aparut in: Nr. 256 - 19 octombrie - 1 noiembrie 2012
|