Citat:
|
În prealabil postat de roxanica
multumesc frumos ovidiu! stiu ca smerenia este cea mai mare virtute a unui crestin. problema este ca eu nu stiu cum sa ma comport cu sotul meu cu care nu vorbesc deoarece in consider vinovat de faptul ca am luat viata unei fiinte fara aparare. mai mult decat atat tulbur linistea casei prin reprosuri ajungand chiar sa il amenint ca vreau sa ne despartim pentru ca pana la urma chiar asta simt. ma gandesc si la faptul ca nu am de unde sa stiu ce voi face de acum in colo cand trebuie sa folosesc probabil metode contraceptive - metode pe care le condamna credinta. cum pot spune ca ma las in voia lui dumnezeu daca nu fac intr-adevar asta ci incerc sa evit sa ajung din nou in situatia anterioara de a nu putea duce la bun sfarsit o sarcina. nu stiu daca atitudinea mea fata de sotul meu este normala si mai mult decat atat crestineasca. parintele arsenie papacioc spunea intr-una din predicile lui [iubeste rana si pe cel care ti-a facut-o]. nu stiu ce sa fac.preotul meu duhovnic este cam ocupat cu constructia bisericii si nu are timp suficient sa vb .am tot vorbit dar cate putin. am sa il sun sa ma duc la dansul chiar de luni ca de maine are liturghie in fiecare zi.
|
Recomandare din experienta mai mult sau mai putin asemanatoare: Incearca sa ceri sfatul unui duhovnic sporit, de ex. Pr. Arsenie Papacioc, sau Pr. Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Voda din judetul Neamt. Daca nu te poti deplasa pina acolo si astepta citeva ore la rind intr-o zi de lucru (cind e mai putin aglomerat), incearca sa il suni. Suni la Manastirea Petru Voda (0233 257 003) si ceri cu Parintele Iustin si o sa ti se faca legatura. De multe ori insa parintele nu raspunde, fiind ocupat cu oamenii, deci trebuie sa incerci asta de mai multe ori (3-4-5 ori).