Citat:
În prealabil postat de AlinB
Probabil nu te-ai obosit sa citesti intreg articolul ca sa-ti faci o parere corecta.
Sunt multe genuri de "naturisti", el a prezantat un caz anume in care "naturismul" face casa buna cu patologicul.
Sa oferi unui om care are o problema serioasa niste tratamente aiuristice doar pentru ca ti-au ajuns in mailbox sau le-ai gasit hoinarind aiurea pe Internet e o prostie cumplita si iresponsabila.
Si asta din mai multe motive:
1. "tratamentul" poate sa-i faca mai mult rau decat bine
2. ii consuma resursele (timp, bani, energie sufleteasca) aruncandu-le la cosul de gunoi a unei amagiri
3. f. posibil sa-l indeparteze de solutiile reale la problema lui, solutii care i-ar fi salvat viata
|
Am citit articolul, dar din pacate nu impartasesc acelasi punct de vedere cu autorul. Personal il gasesc mult prea sceptic in ce privinta altor metode de tratament decat cele agreate de medicina alopata, iar asta inseamna din start cel mai mare handicap.
Problema cu care ne confruntam in viata porneste - dupa parerea mea - de la slaba noastra credinta. Pentru ca daca am avea credinta, toate ni s-ar intampla "cu folos", am primi, am intelege si am percepe viata noastra ca un mic mecanism intr-un ansamblu mai mare. Dar, tot ce este "in afara" mediocrelor noastre invataturi (e penibil sa sustinem ca detinem adevarul absolut si ca nu mai exista taine si secrete pe care inca nu le-am descoperit) sunt nocive, sunt rele, sunt inacceptabile. Daca la nivel mondial, Omul ar face front comun cu Dumnezeu, toate ar fi "floare la ureche". Din pacate toata "scoala medicala" agreata in lumea asta... moderna, se bazeaza in cea mai mare parte a ei pe studii contradictorii in privinta sanatatii omului, avand la baza interese de grup, finantari spre tinte specifice unde nu conteaza prea mult "efectele adverse", ci profitul care se intoarce... Daca terapia naturista ar fi acceptata in lumea moderna, omul ar avea alternativa, si nu ar mai trebui sa se agate de sfaturile primite pe e-mail, ca inecatul de pai. E dureros ca
exista sanse de vindecare, dar nu exista specialisti care sa ne sfatuiasca ce sa facem, in raport cu organele afectate. E foarte adevarat ca este destul de riscant sa te apuci de un tratament "dupa ureche", fara o supraveghere de specialitate, dar care este oare solutia? Ce sa faca bietul om, daca nu gaseste un specialist in acel domeniu in care
crede? Pentru noi e usor sa ne dam cu parerea, la fel ca si autorul articolului... Dar ce simte cel care percepe fiecare secunda ca o dangat de clopot, numai el si Dumnezeu stie!
Suntem cu susu'n jos! Fiecare vrea sa para "documentat", dar este extrem de egoist, iar daca cineva nu cade pe interesele lui, il pune imediat la zid, invocand orice, inclusiv legi omenesti sau... divine!
Intre cele enumerate de tine, in finalul mesajului, nu stiu daca pot sa-ti dau dreptate...
1 - Tratamentul poate sa-i faca mai mult rau decat bine!
Daca am sti adevarul despre asa-zisele "tratamente" recomandate de medici, in astfel de cazuri, si am avea pe cineva foarte drag sufletului nostru, am urla de neputinta! Ceea ce credem noi ca e bine ar putea fi rau si invers. Nu e o regula, dar este o ipoteza care trebuie luata in calcul.
2. ii consuma resursele (timp, bani, energie sufleteasca) aruncandu-le la cosul de gunoi a unei amagiri
Despre timp si energie sufleteasca, acestea sunt in "custodia" lui Dumnezeu. El dispune si cu una si cu alta! Cat despre bani, consider ca ai scris din greseala!... De fapt de la bani porneste cam totul: bonavul care nu-i are si medicul care-i conditioneaza. Ca sa nu mai spun despre costul tramentelor in sine ca deja ne ia cu fiori!
3. f. posibil sa-l indeparteze de solutiile reale la problema lui, solutii care i-ar fi salvat viata
Noi nu stim cum lucreaza Dumnezeu si deci nu ne putem pronunta ce anume salveaza viata unui om si cand. O centura de siguranta de exemplu, uneori salveaza o viata, alteori o curma!... Repet ce-am mai spus si altadata: omul are tendinta sa-i faca reguli si lui Dumnezeu. Daca am putea sa ne raportam in fiecare clipa voii Lui, am intelege in mod spontan cum stau lucrurile si
am sti cand sa ne punem "centura" si cand nu! E mare lucru "sa comunicam" cu Duhul lui Dumnezeu! Cine o poate face? Eu unul, nu! Dar nu pot sa spun ca nu mi-as dori!