[Decebal]

În prealabil postat de Amistad

Cand Sf Petru a murit, cati din ceilalti apostoli mai erau in viatza? In virtutea primatului papal ceilalti apostoli ramasi in viatza, invatati direct de Hristos si de Duhul Sfant, ar fi trebuit sa fie condusi de noul episcop al Romei care a fost dupa Sfantul Petru. Nu? Adica de exemplu sa hotarasca el unde sa mearga fiecare si ce sa faca. Poate si ceva legat de dogme sau de invatatura divina revelata. Vi se pare normal asa ceva?

Ai dreptate, Amistad, ai prins destul de bine esenţa a ceea ce am spus în mai multe postări. Sfântul Ioan şi-a scris Evanghelia şi Epistolele mult după moartea lui Petru şi Pavel, şi a scris acelea pe baza descoperirilor dumnezeieşti pe care le-a avut; doar nu crezi că avea nevoie de aprobarea cuiva, mai ales nu de a unui ignorant (în comparaţie cu el, Ioan Teologul) care ocupa vremelnic scaunul episcopal de la Roma. La fel stau lucrurile şi cu Apocalipsa, carte unde Ioan mărturiseşte în modul cel mai clar şi evident inspiraţia dumnezeiească a celor scrise; doar nu crezi că între Hristos care dădea Revelaţia şi Ioan al Apocalipsei s-a interpus vreun "petrin" sau mai ştiu eu ce marţafoi imperialist.

Iată ce scrie Sf Ap Ioan la începutul Epistolei sale. Ai cumva impresia că un astfel de om, ca şi alţii ca el, Pavel, Petru şi alţii, care a cunoscut adevărul, care l-a văzut în Duhul cu ochii lui are nevoie de vreo aprobare din partea cuiva, mai ales în condiţiile în care Duhul Sfânt i-a fost făgăduit lui ca şi altora ca să fie călăuzit la Adevăr, mai ales în condiţiile în care ca apostol (şi mai ales ca apostol ales de Dumnezeu pentru descoperire dumnezeiască) avea autoritate inclusiv doctrinară? Cei care, ca Ioan, Pavel sau Petru, sau alţii de după ei, au cunoscut cu adevărat şi în mod neintermediat Adevărul nu mai sunt oameni care să ceară aprobări de la alţii pentru Adevărul lor; numai cei care nu sunt siguri de Adevăr au nevoie de tot felul de aprobări, să le elibereze tot timpul cineva aprobări, adeverinţe, etc, dar Ioan nu era dintre aceştia, pentru că el avea ungerea cu Duhul Sfânt şi călăuzirea la Adevărul dumnezeiesc care îl învăţa.

"Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, - şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă - ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină. Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El." (I Ioan 1, 1-5)

În cazul Apocalipsei lucrurile stau la fel; Ioan afirmă foarte clar, inclusiv pentru urechile care din prea multă rea-credinţă şi rea-voinţă nu vor să audă, descoperirea, inspiraţia directă de la Dumnezeu. Ce aprobări să mai ceară de la un ignorant care ocupa scaunul de la Roma şi care nu avea nici în clin şi nici în mânecă cu revelaţiile dumnezeieşti? Chiar nu reuşeşti să îţi dai seama până la capăt şi să te convingi că nu avea ce aprobări să ceară?

"Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut. Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta ! Căci vremea este aproape." (Apocalipsa 1, 1-3)

Iar aceste lucruri nu sunt valabile numai pentru vremea când Petru nu mai trăia. Ele sunt valabile şi pentru vremea când Petru era în viaţă, iar apostolul Pavel confirmă foarte clar aceste lucruri. Pavel afirmă de mai multe ori vederea directă a lui Hristos, revelaţia dumnezeiască, inspiraţia, călăuzirea de la Duhul Sfânt, şi îţi dau doar două fragmente, deşi sunt multe altele:

"Si intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci, spre slava noastra, pe care nici unul dintre stapanitorii acestui veac n-a cunoscut-o, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu. Caci cine dintre oameni stie ale omului, decat duhul omului, care este in el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu; pe care le si graim, dar nu in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte invatate de la Duhul Sfant, lamurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti. Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste. Dar omul duhovnicesc toate le judeca, pe el insa nu-l judeca nimeni; caci "Cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-L invete pe El?" Noi insa avem gandul lui Hristos. (I Corinteni 2, 6-16)

"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască." (II Corinteni 12, 2-4)