Interesant
OK.
Alin a zis: Iubirea nu exclude compasiunea ci compasiunea deriva din iubire si o imbogateste, fara sa o umbreasca.
Dar ca ateu, nu poti cunoaste nici una nici cealalta la dimensiuni autentice.
Catalin a zis: Nu a zis nimeni ca nu mai au ratiune. Si in cazul oamenilor obisnuiti, daca au un necaz pe la 25 de ani nu se dau cu capul de pereti pana la 65 de ani, le mai trece in timp. Cu atat mai mult in aceste cazuri. Si pe pamant, intr-o stare de fericire omul uita toate necazurile si greutatile, are o stare de beatitudine. Acum te poti gandi ca acea stare din Rai e de cateva ori ai intensa si, cel mai important, e neintrerupta, constanta. Nu sunt perioade de fericire alternate cu unele mai putin bune
Din astea inteleg ca nu iti pierzi nici ratiunea si nici compasiunea/iubirea cand te duci in Rai.
Tehnic vorbind, poti sa gandesti si sa traiesti sentimente.
Adica poti sa te gandesti la omul nefericit din Iad si sa nutresti un sentiment de compasiune pentru el si pe care posibil ca il iubeai.
Nu am iesit din cotextul niciunuia dintre voi. Partea a 2-a cu "dragostea lui Dumnezeu te face sa uiti de toate" o excludem pentru moment.
Acum raspundeti:
Este moral sa nu te gandesti la omul acela nefericit din Iad pentru care nutresti un sentiment de compasiune si pe care probabil ca il iubeai?
Si aici urmeaza:
Da, este moral pentru ca ma lasa Dumnezeu sau imi da ceva mai bun decat constiinta.
sau
Nu este moral dar nu am de ales cum nu are de ales nici cel nefericit.
Multumesc.
|