[sophia]

Mi-am propus de mai multa vreme sa deschid acest fir si o fac acum, dupa ce am terminat cu postul si Sfintele Pasti

Ideea mi-a incoltit de la anumite conflicte intre generatii care exista pe acest forum. Au existat unele discutii, unele persoane s-au retras, neintelegand adevarata problema.

Problema a inceput sa apara odata cu venirea pe forum a unor fete tinere si luptatoare, care au deschis fire incendiare, care scriu comentarii total incompatibile cu varsta lor.
Astfel de conflicte exista nu numai pe forumuri, dar si in viata reala, in chiar in biserica, dar si in afara ei.

Ideea este ca eu mai intai as vrea sa-mi cer scuze, desi ar putea sa-mi fie fiice.
Nu vreau sa existe conflicte pe forum si nici sa plece lumea din astfel de motive.
Imi doresc sa ne resepectam si comunicam in pace. Nu am nimic personal nici cu cele 2-3 Laure tinere, nici cu Yasmine si nici cu Parascheva. Ele se pare ca sunt cele mai tinere forumiste la ora asta.

Mai intai as vrea sa inteleg unde este problema, caci ea este mai profunda, nu numai legata de credinta.
Cred ca cele doua generatii nu se cunosc prea bine intre ele. Vremurile s-au schimbat mult, poate chiar prea mult si rapid.
Si cred ca este vorba, poate in primul rand, de educatia din familie. Chiarsi asta difera in timp, in general.

Am sa pun cateva intrebari ca sa lamurim de la inceput niste lucruri. Ma refer mai ales la cele cateva fete tinere mentionate.

1. De unde aveti educatia religioasa? Din familie, din scoala? Aveti modele, sau duhovnici severi?
Se pare ca aveti o educatie foarte stricat, chiar habotnica as spune. In sensul ca mi se pare ca nu lasati sa patrunda sufletul, sau ratiunea, sau moderatia. Nu acceptati cai de mijloc, sau adaptari la situatii speciale.

2. Cum vedeti voi comunicarea cu generatiile mai varstnice? Cum ati fost educate in sensul asta? De exemplu eu am fost educata sa respect mult pe cei varstnici. Sa fiu mai retrasa, sa le dau intaietate si practic, dar si in discutii, sa nu ranesc, sa nu fiu obraznica. Cu alte cuvinte, sa ma retrag eu in fata lor. Generatia mea era la tinerete mai moale, mai respectuoasa. Nu eram asa rebeli si taiosi.
In schimb nu stiu sa umblu cu tinerii. Ii consider pana la o varsta (25 ani sa spunem) copii. Dar acum se pare ca nu mai este asa. Nu mai sunt ei copii nici la 10 ani (unii).

3. Aveti anumite experiente de viata mai dure/triste care va determina sa ganditi intr-un anume fel? Pentru ca mi se par cam dure, pline de amar de multe ori comentariile voastre. Parca ati avea 70-80 ani, si nu 18-20.
Aveti probleme in viata? Vad in voi un fel de "lasa ca acum le aratam noi ce stim noi si ce grozavi sunt tinerii", un fel de frustrare si dorinta de afirmare.
Inteleg ca viata de acum nu este usoara, ca poate aveti probleme in a va defini, in a va afirma in lume, in viata profsionala. Nu stiu.
Mi se pare ca mai toate sunteti in alte tari. O fi asta o explicatie: alte mentalitati preluate de acolo, sau greutatea adaptarii, singurtatea.

Incerc sa va inteleg.

Si ca sa intelegeti si voi generatia noastra si modul nostru de abordare a problemelor, am sa va spun ceva despre noi.
Si noi am avut si avem inca greutati in viata.
Pe de o parte nu am avut parte de ceea ce aveti voi astazi: plecat in lume, burse in strainatate, au fost perioade (poate ati auzit de la parinti) de lipsuri. Ce stiti voi de fapt despre viata de dinainte de 1989?
Pe urma ne este greu si azi: apara intr-o viteza nebuna tot felul de lucruri noi, pe care noi trebuie sa le intelegem, sa le invatam folosirea si poate ca nu ne place si nu ne este usor: PC, tot felul de programe care se schimba in tr-una, carduri la banca, conturi, tablete, celulare, smartphone, internet si toate facute online, nu mai spun de toate descoperirile stiintei in toate domeniile.

Si nu mai spun de somaj. Pentru noi ceva necunoscut si dezastruos, pentru ca la varsta noastra sansele stau altfel

Pentru voi astea sunt...lucruri de bebelus.

Noi n-am invatat religie. Nu am avut ore in scoala si nu exista catehism in bisericile ortodoxe. Citim ce putem, cand putem.
Pe de alta parte am avut alte lucruri bune, pe care voi azi nu le aveti (serviciu sigur, casa etc.)

As vrea sa stiu prin acest fir deschis daca exista o relatie intre varsta si credinta. Daca cei tineri au mai multa credinta, sau cei mai in varsta. Daca cei tineri tind mai mult spre extreme (ateism si habotnicie), sau cei in varsta.
Daca diferain functie de varsta si modul in care traim credinta, necesitatile/asteptarile noastre intru credinta.

Mai vreau sa stiu daca problemele astea de comunicare intre generatii apar din cauza educatiei sau a credintei, sau a mentalitatii diferite.

Ce asteptati voi de la credinta? Ce va adus spre credinta? Cum o traiti?
Aveti totul clar si sigur? Aveti dubii? Mai invatati, sau va credeti deplini in credinta? Acceptati totul, sau aveti limite?

Si mai este ceva legat de discutiile de pe acest forum:
Am observat ca va implicati mult pe subiecte in care nu aveti experienta/cunostinte: copii, nastere, avort, alaptat, casatorie etc. De ce?
Aproape ca indrazniti prea mult, in sensul ca veniti cu sfaturi si comentarii puternice la adresa unor persoane care au trecut deja prin aceste experiente intr-un fel sau altul, care au niste traume.
Ce va da dreptul sa scrieti astfel, in primul rand sa participati la astfel de discutii? Eu n-as fi facut-o si nu o fac nici acum, decat daca scriu ceva ce am citit sau am observat in jurul meu.
Nu ma pricep la nascut, alaptat, hranit copii. Nu am scris in sensul asta decat asa in linii mari ce am vazut in jur sau in carti si nu ma pun/nu contrazic mamele cu copii. Dar voi fete asa tinere le stiti pe toate si bateti cu pumnul in masa, ca sa spun asa.

Am scris candva pe un forum de alta nationalitate. Eu straina si putin mai in varsta. Am scris ceea ce stiam din tara, cum se face la noi, cum scrie in cartile noastre, cum mi-au spus persoane de specialitate din tara (medici, sau mai stiu eu). Am fost urgent pusa la punct: "cum vin eu sa scriu asa prostii si lucruri din Evul Mediu?"
Si aveau dreptate: ei stiau altfel de lucruri, depare de alea romanesti. Si am plecat.

M-au durut la un moment dat niste comentarii ale unei Laure de aici, foarte rau. Pentru ca eu am experienta mea de viata si traumele mele. Si asa m-a pus la punct si m-a terminat ca nici acum nu-mi revin.

Eu va admir credinta si faptul ca va informati si stiti multe. Dar trebuie sa tineti cont si de experienta de viata a persoanelor mai in varsta. Sa le respectati, sa stai mai deoparte pe unele discutii si sa mai ascultati si invatati.
Credinta cuprinde si partea asta practica a vietii, nu numai scripturile.

Casnicia este o loterie, la fel si copiii. Poti sa ai sot/sotie, sau nu, poti sa ai copii, sau nu. Este si voia lui Dumnezeu si nu intotdeauna tine de credinta cuiva.
La fel credinta este ceva individual, tine de suflet, este traita individual.

Si exista teme, ca de ex. militatul pentru sau impotriva unui lucru ( de ex, avortul) unde nu este suficient a veni cu lozinci si pumni, ci trebuie aduse solutii, trebuie sa fie aduse alternative pentru oamenii aflati in astfel de situatii.
Ce e aia iesim pe strada, scriem petitii, sau aratam filme horror cu avortul? Bun, este rau, dar ce sa faca oamenii in schimbul lui? Ce alternative au?

Aveti multa energie. Trebuie s-o canalizati cum trebuie. Trebuie sa mai invatati, sa mai ascultati de cei mai in varsta si sa-i respectati.
Credinta inseamna smerenie, dragoste de aproape, blandete, ajutat practic.

Fiti bune si blande, lasati gingasia si naivitatea tineretii/copilariei (inca sunteti copile) sa mai ramana in voi. Aveti destul timp pentru maturitate si griji si lupte.

Eu va imbratisez si va doresc numai bine. Si va intind mana pacii.