Citat:
În prealabil postat de MariS_
Iubirea de aproapele este calea mantuirii noastre. Unii alearga dupa nevointe, altii dupa .. cunostinte. Putini sunt cei ce se daruiesc aproapelui. Mantuirea inseamna sacrificiu, inseamna jertfa, inseamna purtarea crucii. Exista si crestini reci, care nu au iubire nici pentru ei, dar nici pentru altii, ei se nevoiesc pana la autoflagelare, numai ca Hristos nu asa a procedat, nu S-a autoflagelat, ci S-a jertfit pentru altii, pentru toti. Sacrificiul, jertfa, iubirea prin altul si pentru altul este modul imparatesc de a trai, mod care copiaza, de fapt, modul dumnezeiesc al Sf. Treimi. Pana nu invatam sacrificiul, jertfa si daruirea nu ne putem mantui. E adevarat, insa, ca acestea le primim ca dar prin harul Duhului si le primim in masura curatirii inimii noastre. Dar trebuie neaparat sa le punem in lucrare, sa le practicam zi de zi, nu doar Dumineca sau in zi de mare sarbatoare. Fara iubire suntem fatarnici, bine ati spus, sora draga. Hristos ne asteapta in fiecare din semenul nostru ca sa-L iubim.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Readuc în dicuție acest topic, căci cineva îmi vorbea zilele astea despre jertfa de sine ca "obiectiv" creștin... Eu nu mă gândisem la asta, căci sunt, probabil, destul de închisă în egoismul meu... Vă rog, dacă puteți, să veniți cu exemple concrete despre ce înseamnă jertfa de sine. Am mai scris și pe alt topic, referitor la milostenie: sunt aceste fapte/ stări roade ale credinței, sau mijloace de a ne întări în credință? Sau și una și alta?
Eu tind să cred că sunt roade/ efecte, căci am încercat o perioadă să mă jertfesc pentru cineva (asta era în capul meu), însă efectele au fost dezastruoase, căci lipsea credința "sănătoasă" și, de asemenea, dragostea de mine.
Prin urmare, vorbind despre jertfa de sine și despre sacrificii, ce se înțelege prin acestea:
sacrificiile unei mame pentru creșterea copiilor, îngrijirea unor bolnavi, renunțarea la o dorință proprie în favoarea îndeplinirii dorinței altuia? Renunțarea la dorințele noastre lumești, pentru a-L căuta pe Dumnezeu? În starea de jertfă ne bucurăm sau suferim?