[laurastifter]

În prealabil postat de DragosP

Oamenii sunt oameni.
Dreapta credinţă e una. Adevărul e Unul. Raportarea la El nu poate fi decât una. Restul e sminteală.
Am fost suficient de constructiv?

Desigur că aţi fost constructiv.
Aţi exprimat câteva idei pe care le mărturisesc şi eu.
Ceea ce mă surprinde este faptul că le-aţi formulat ca şi cum, în mesajul meu, aş fi promovat vreo idee contrară acestor adevăruri de credinţă evidente.
Unde anume am scris eu, în mesajul de deschidere a topic-ului, că ar exista mai multe adevăruri?
Unde am pus la îndoială faptul că dreapta credinţă este una singură?
Oare Sfinţii Apostoli nu erau convinşi că unicul Adevăr absolut este Hristos, Învăţătorul şi Dumnezeul lor?
Şi totuşi, cât de diferit s-au comportat faţă de El, deşi toţi (cu excepţia Sfântului Ioan Evanghelistul) I-au urmat până la capăt, murind pentru El ca martiri!
Fiecare dintre ei, ca persoană unică, a trăit într-un mod unic relaţia cu Unicul Adevăr în Care toţi credeau şi Care-i unea pe toţi întru iubirea Sa. Fiecare dintre Apostoli a înţeles să-L iubească şi să-L mărturisească într-un stil propriu, potrivit personalităţii sale.
Oare credinţa lui Toma nu era aceeaşi cu a lui Petru? Oare nu ambii, în împrejurări diferite şi manifestându-se în mod diferit, L-au mărturisit corect, adevărat, pe Domnul Hristos? Oare sintagma "Domnul meu şi Dumnezeul meu", exclamaţia plină de entuziasm a "necredinciosului" căutător de dovezi empirice ale Învierii, nu este aceeaşi (nu prin formă, ci prin conţinut) cu mărturisirea lui Petru: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu"? Şi totuşi, cât de diferite au fost, în multe împrejurări, manifestările celor doi ucenici, modurile în care fiecare dintre ei a trăit şi a exprimat aceeaşi credinţă în Cel Care "ieri, astăzi şi în veci Acelaşi este" (Evr13, 8)!
Cât de diferită de a celorllaţi a fost şi atitudinea lui Ioan Evanghelistul, "ucenicul pe care-l iubea Iisus" şi care, la Cina cea de Taină, a ţinut capul pe pieptul Învăţătorului, în timp ce Petru, înflăcărându-se în stilul său, se lăuda că-şi va vărsa şi sângele pentru Hristos, iar Toma, nedumerit şi căutător, Îl întreba pe Domnul unde Se va duce şi care este calea.
Singurul dintre ucenici, care a pierdut şansa de a aparţine Adevărului, a fost, aşa cum bine ştim, Iuda Iscarioteanul.
De ce?
Nu din cauza diferenţelor fireşti, normale, dintre el şi ceilalţi ucenici, ci pentru că el s-a despărţit de Domnul său, s-a-nchis în sine, a respins până la capăt comuniunea, iar ura şi trădarea de Hristos dacă sunt trăite până la capăt, duc, în mod inevitabil, la suferinţă, deznădejde şi moarte veşnică.
Exemplele pot continua... dar cred că s-a înţeles suficient de clar mesajul meu, aşa încât voi încheia aici, aşteptând cu bucurie opiniile dvs. :)
Bucurie şi pace întru Hristos!