Citat:
În prealabil postat de Amistad
Ba eu am gustat din frumusetea ortodoxiei. Si inca mai gust. Nu am ajuns la nu stiu ce nivel de rugaciune, nu am ajuns la smerenie sau la trairi deosebite si cu toate astea spun ca da am gustat din frumusetea ortodoxiei, multumesc lui Dumnezeu. Atat cat am putut, la nivelul meu, dar am gustat si este un mare mare dar.
|
As fi tentat sa te rog sa ne dai detalii, dar ar insemna sa te ispitesc si nu trebuie.
Nu vreau sa te tulbur, dar gustul frumusetii lui Hristos, e unic si inconfundabil. Cine gusta o data, simte ca si-ar da oricand viata pentru Mantuitor. Din datele pe care ni le prezinti, intelegem ca tu nu din frumusete ai gustat, ci probabil din pacea si mila Lui... Iar asta o traim - cred - fiecare dintre noi, in felul nostru.
Ce e frumos, oare, in fata lui Dumnezeu? Sa nu vorbim despre ce nu e frumos sau despre falsa frumusete care ni se serveste in duhul lumii acesteia. Sa vorbim despre acea frumusete reala, a ortodoxiei. Cand toate patimlile caracterului nostru vor fi inlaturate si nimic nu ne mai poate tenta, cand simtim nevoia sa cuprindem intreaga lume in bratele mintii noastre cu tot cu "balaurii" si "serpii" societatii, cand simtim nevoia sa dezbracam de pe noi haina si sa imbracam pe cel sarman, nu fiindca asa ne cere Dumnezeu, ca o rasplata a gestului nostru, ci ca un sacrificiu pentru cel de langa noi, cand ajungi la convingerea ca nimic din tot ce ai, nu-ti apartine tie si deci nu poti fi nici posesor sau stapan nici pe avere, nici pe talent, ci le ai temporar, fara... drept de autor..., cand cel ce te fura si te badjocoreste, deja nu te mai tulbura, ci te ajuta aproape instantaneu sa-ti amintesti ca nu insemni nimic pe lumea asta, iar constiinta striga din rasputeri: "Smereste-te, suflete si roaga-te, nu te revolta!"... abia atunci vei gusta cu adevarat din "frumusetea" ortodoxiei! Pana atunci e doar bunatatea si mila lui Dumnezeu!