[Mosh-Neagu]

Si pentru ca s-ar putea ca nu toti sa intre si sa citeasca despre acea intamplare, incerc sa usurez cautarile si sa redau mai jos intamplarea cu pricina. Dar, tare de folos ar fi, daca ne-am face timp si am citi cat mai multe care sunt cuprinse pe-acolo. Poate n-ar strica chiar sa "le aducem" pe-aici din cand in cand, macar pe cele care ne plac mai mult, desi greu putem alege, fiindca toate sunt de spuse in Duh, si sunt cuprinse de o mare intelepciune:

S-a dus un frate odată din părţile avvei Pimen în străinătate şi a ajuns la un schivnic acolo; era tare bun şi mulţi veneau la el. Fratele îi spuse cele despre avva Pimen. Auzind de virtutea lui i-a venit dor să-l vadă. Întorcându-se fratele în Egipt, după o vreme, s-a dus schivnicul din străinătate în Egipt la fratele care venise la el odinioară – că acela îi spusese unde locuieşte. Văzându-l se minună şi se bucură mult. Schivnicul spuse: fii bun, du-mă la avva Pimen. El îl luă, mergând la bătrân şi îi dădu de ştire cele despre el:
– E un om mare şi de o mare bunătate, şi are mare cinste în ţinutul lui. I-am dat de ştire despre tine, şi, dorind să te cunoască, a venit aici.
Atunci el l-a primit cu bucurie, şi s-au îmbrăţişat, aşezându-se, iar străinul a început să vorbească din Scriptură despre lucruri duhovniceşti şi cereşti. Atunci avva Pimen şi-a întors faţa şi nu i-a răspuns. Văzând că nu vorbeşte cu el, a ieşit mâhnit şi îi zise fratelui care-l adusese: în zadar am făcut toată călătoria; am venit la bătrân, iar el nu doreşte să vorbească cu mine.
Fratele intră la avva Pimen şi îi spuse:
– Avvo, de dragul tău a venit acest om mare, care are atâta slavă în ţinutul lui; de ce nu vorbeşti cu el?
– El e din cei de sus şi vorbeşte de lucruri cereşti, eu sunt din cele de jos şi vorbesc de lucruri pământeşti. Dacă vorbea cu mine despre patimile sufletului, i-aş fi răspuns; dacă mi-a vorbit despre cele duhovniceşti, la astea nu mă pricep.
Fratele ieşi, spunându-i: bătrânul nu vorbeşte curând din Scriptură, dar dacă îi vorbeşte cineva despre patimile sufletului, îi răspunde.
El fu cuprins de remuşcare181(katanygeis.) şi intră la bătrân, spunându-i: ce să fac, avvo, că mă stăpânesc patimile sufletului?
Bătrânul îl primi cu bucurie zicându-i: acum bine ai venit; deschide-ţi gura pentru acestea, şi o voi umple de bunătăţi182(Psalmi 80, 11.).
El, foarte folosit, îi zise: într-adevăr aceasta este calea adevărată. Apoi, se întoarse în ţinutul lui, mulţumind lui Dumnezeu că s-a învrednicit să se întâlnească cu un asemenea sfânt.