[AlbertX]

Sf Nichita Stihatul

Firea dumnezeiască şi nematerială a acestor puteri netrupeşti şi dumnezeieşti (a ingerilor), dacă este comparată cu fiinţa şi firea Creatorului şi unicului Dumnezeu, care se află în afara oricărei firi materiale, se poate vedea că este materială şi are trup.

Pentru că această fire, oricât de mult ar fi considerată de noi că este lipsită de materie şi fără trup, comparată cu Dumnezeu care a creat-o „din nimic“ şi raportat la chipul Lui, aceasta este considerată că într-un anume fel are trup şi este materială.

Aşa cum am spus mai sus, acest lucru se întâmplă pentru că poate să-şi schimbe forma, în funcţie de predispoziţia lui. Şi acest lucru este unul foarte firesc, pentru că oricare făptură este caracterizată de schimbare suportând transformări, aşadar îşi schimbă forma, iar neschimbat pentru totdeauna, rămâne numai ceea ce nu a fost creat niciodată.

Sf Ioan Damaschin

El este făcătorul şi creatorul îngerilor; El i-a adus de la neexistenţă la existenţă şi i-a zidit după propriul Lui chip, o natură necorporală, un fel de duh şi de foc imaterial, după cum spune dumnezeiescul David: „Cel care face pe îngerii Lui duhuri şi pe slugile Lui pară de foc”. Prin aceste cuvinte arată că ei sunt uşori, arzători, calzi, străbătători, grabnici spre dorul de Dumnezeu şi slujirea Lui, îndreptaţi spre cele de sus şi liberi de orice gând material.

Aşadar, îngerul este o fiinţă spirituală, veşnic mişcătoare, liberă, necorporală; slujeşte lui Dumnezeu şi a primit în firea lui nemurirea în har. Care este, însă, natura şi definiţia fiinţei lui, numai ziditorul o ştie. Se spune că este necorporal şi imaterial în raport cu noi, deoarece tot ceea ce se pune în comparaţie cu Dumnezeu, singurul incomparabil, este grosolan şi material. Numai Dumnezeirea este în realitate imaterială şi necorporală.

Ingerul nu este nemuritor prin fire, ci prin har, căci tot ceea ce are început are şi sfârşit potrivit naturii lui. Numai Dumnezeu este veşnic, dar mai degrabă este mai presus de veşnicie. Căci cel care a făcut timpurile nu este sub timp, ci deasupra timpului.

Fiind spirite, ei sunt în locuri spirituale. Nu sunt circumscri şi în felul celor corporale, natura lor nu are o formă trupească şi nici nu au cele trei dimensiuni, ci sunt prezenţi în chip spiritual şi activează acolo unde li s-ar porunci; cu toate acestea ei nu pot să fie şi să activeze simultan în două locuri deosebite.

Văd pe Dumnezeu atât cât le este cu putinţă şi aceasta este hrana lor. Sunt mai presus de noi, pentru că sunt necorporali şi liberi de orice pasiune trupească; cu toate acestea nu sunt impasibili, căci numai Dumnezeirea este impasibilă. Iau forma pe care le-ar porunci-o Stăpânul Dumnezeu şi astfel se arată oamenilor şi le revelează tainele dumnezeieşti.