Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Daca Dumnezeu ne arunca un pai, il neglijam si vociferam c-ar trebui sa fie o funie?
Nu! Noi trebuie sa ne agatam de orice semn, de orice indemn prin care ne cheama la El.
Iar in acest caz cand vorbim de un echilibru fragil al balantei credinta-necredinta - orice firimitura, cat de mica, poate fi decisiva pentru mantuire.
|
Mult mi-ar plăcea să pot fi de acord cu tine. Cândva aș fi fost întrutotul de acord.
Dar vezi tu, Florin dragă, după ce ai pășit pe pod, începi, nu știu cum să zic, să ai oarece dispreț (da!, de trei ori da!) față de paie.
Trebuie să fie o formă de smerenie în atitudinea ta, ca și cum ai fi acea femeie care se mulțumea și cu firimituri, precum câinii... Hodoronc tronc, după 2 milenii de la Jertfa Mântuitorului? Hîm...
Să te ții la pai când ți se întinde ditamai podul, tocmit cu sânge sfânt....
Să fie prostie crasă această poziție? Infatuare? Răzvrătire? Curiozitate infantilă, plebee? Tu cum ai numi această atitudine?
Eu nu știu. Doar mă întrebam cu voce tare.
Spre oarece lămurire, hai să revedem împreună un frumos film ajutător:
https://www.youtube.com/watch?v=14cS_XgguL0
Despre paie și piatră. Salut!