Citat:
Mult mi-ar plăcea să pot fi de acord cu tine. Cândva aș fi fost întrutotul de acord.
Dar vezi tu, Florin dragă, după ce ai pășit pe pod, începi, nu știu cum să zic, să ai oarece dispreț (da!, de trei ori da!) față de paie.
Trebuie să fie o formă de smerenie în atitudinea ta, ca și cum ai fi acea femeie care se mulțumea și cu firimituri, precum câinii... Hodoronc tronc, după 2 milenii de la Jertfa Mântuitorului? Hîm...
Să te ții la pai când ți se întinde ditamai podul, tocmit cu sânge sfânt....
Să fie prostie crasă această poziție? Infatuare? Răzvrătire? Curiozitate infantilă, plebee? Tu cum ai numi această atitudine?
Eu nu știu. Doar mă întrebam cu voce tare.
Spre oarece lămurire, hai să revedem împreună un frumos film ajutător: https://www.youtube.com/watch?v=14cS_XgguL0
Despre paie și piatră. Salut!
|
Cezar,
dificultatea lui Cristi nu era o alegere intre visul sau si Jertfa Mantuitorului - ci oscilatia intre credinta sau necredinta.
Daca un vis mai deosebit decat celelalte il poate ajuta sa incline balanta spre credinta - atunci de ce sa-i spunem ca poate este diavolesc, faramitura nesemnificativa sau casuta de paie?
Daca ceva ne incurajeaza sa credem in Dumnezeu atunci de ce sa nu ne agatam de acel ceva - caci credinta in Dumnezeu precede intelegerea tainica a Jertfei.
Visele inselatoare hranesc nonvirtutea sub ambalajul virtutii. Cand insa un vis ar avea ca efect credinta in Dumnezeu atunci nu avem de ce sa ne speriem. Aceasta nu inseamna sa lasam garda jos - sa ne incredem orbeste in toate visele noastre.
Nu toti avem aceleasi inclinatii, aceleasi perceptii, acelasi traseu spiritual interior desi ne indreptam spre aceeasi destinatie.