În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Copilaria mi-am petrecut-o intr-o lume care il alungase pe Dumnezeu. M-am format sub opresiunea unei puteri al carei imn era "Sculati! Nu-i nicio mantuire in regi, ciocoi si dumnezei!" E explicabil ca nu am primit cheia adevarata a multor comori. Nu avea cine sa mi-o dea. Pe atunci, insasi ideea de "profesori de religie" nici nu trecea prin capul cuiva: nu exista asa ceva. Iar preotii, aceia care scapasera din universul concentrationar, nu indrazneau sa se apropie de scoala, nici sa contracareze falsurile predate in scoli.

Ma intreb: cum a fost posibil sa nu ma prind, atatia ani, ca formatia BoneyM, intr-unul din cele mai cunoscute cantece, canta, de fapt, fix un psalm ? "By the river of Babylon" nu imi spunea nimic. Faptul ca BoneyM (culmea, foarte promovati de regimul comunist, pesemne fiindca erau negri dintr-o fosta colonie asuprita de imperialisti americani) canta, de fapt, un fel de gospel nici nu-mi trecea prin cap. Am ratat si faptul ca "Feliz Navidad" inseamna "Craciun fericit".
Printre primele catecele pe care le-am invatat la gradinita privata si clandestina (eu nu am avut dreptul la gradinita de stat, fiindca mama mea era avocat si nu "om al muncii") a fost "Frere Jacques". Eu credeam ca un fratior canta altuia, nu m-a dus capul ca e un cantecel despre calugari. "Sonnez les matines" imi inchipuiam ca inseamna ca dimineata suna ceasul, "matines" era, in capul meu, vreo forma mai veche pentru "matins". Adica, acolo unde era vorba de matine (utrenie, manecatul), eu intelegeam dimineata, iar clopotul si toaca erau...ceasul desteptator.
Din Harap Alb am inteles cu totul altceva. Faptul ca autorul era un preot l-am privit ca o curiozitate, in loc sa-l privesc ca o cheie de intelegere. Lupta cu batranul urs ca lupta cu omul vechi ? Balaurul cu sapte capete gata sa inghita, ca sursa a viciilor care a ucis pe voinicii prea increzetori in ei insisi ? Spanul ca metafora a sterilitatii diavolului? Prietenii (Ochila, Lugila etc) ca fiinte evident supranaturale, provenind din coruri diferite, cu roluri diferite, dar convergente, metafore ale felurimii lumii de dincolo, care vin in ajutor flacaului aflat in incercare ? Furnicile si albinele ca metafore ale Sacramentelor, ca Spovada si Impartasania ? Fiecare aducand gratii specifice, una discernerea macului de nisip si "legarea in saci", cealalta vederea clara a scopului calatoriei noastre pe pamant ? Nimeni, niciun profesor nu mi-a oferit asemenea hermeneutica. Am aflat cheia ascunsa cu greu si pe bucati. Ar mai fi atatea exemple, dar ma opresc aici.

Ma adresez acum celor carora se adreseaza topicul: profesorilor de religie: dragi dascali, cercetati manualele copiilor vostri, priviti la hrana cu care sunt hraniti. Dati la o parte valul de pe ochii lor. Aratati-le ca in bobul de grau pe care il mananca este chipul Domnului. Aratati-le ca Palestrina, Bach, Mozart si atatia altii au compus muzica spre lauda lui Dumnezeu. Aratati-le filonul crestin care da sens literaturii. Faceti cateheza Genezei din Capela Sixtina. Aratati-le ca biologia nu e colectie de descrieri la intamplare, ci ca acolo se ascunde inteligenta viului. Celor mai maricei, arati-le filosofia legilor termodinamicii.

E atat de simplu, cand cineva iti da Cheia! Dintr-o data, toate cate le invata copiii se ordoneaza precum pilitura de fier sub actiunea campului magnetic. Un vechi mit spune ca o comoara se lasa dezvaluita numai de cei care au ochi sa o vada. Toti ceilalti trec pe langa ea si unii chiar se uita la ea: dar ei vad carbuni acolo unde sunt diamante. Aratati copiilor ce anume da noblete diamantului, ce anume il face, desi este facut din carbune, sa fie atat de tare. Iubiti profesori de religie, nu tineti stralucirea diamantelor sub obroc!