[Igor_Paslusnik]

Vă redau în câteva rânduri, foarte puţine şi concentrate, pe subiectul "Rai şi iad", şi care Sfânt sau drac, vine şi de unde vine, deci vă redau ceea ce Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Vasile cel Mare, explică în 4 volume de PSB, pe care cu mila Domnului, le-am citit.

Deci, cu mila Domnului :

Împărăţia Cerurilor nu are margini. În ea se plimbă şi dracii (până la judecată) de aceea au avut acces să ispitească pe Adam şi Eva. Ei trebuiau să treacă testul de a rămâne ascultători de Dumnezeu, să nu mănânce din fructul oprit, să se ridice deasupra neascultării demonilor şi să-i bieruiască cu dragostea de Dumnezeu. Dar au ales să creadă minciuna demonilor, şi acum noi, aici, în trupul muritor, ne luptăm pentru a redobândi, prin dragostea de care ne-am îndoit la început, starea cea dintâi a lui Adam şi Eva, ca să refacem testul picat şi să-l trecem.

"Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla." - Ioan 10, 9. Deci fiindcă Împărăţia Cerurilor nu are margini, la permisiunea şi datorită dragostei lui Hristos, Sfinţii pot veni pe pământ, "şi va intra şi va ieşi", deci aceştia, Sfinţii, fiindcă nu sunt egoişti să ţină ce au pentru ei, pentru că au trecut testul, pe care Adam şi Eva l-au pierdut, au redobândit în Hristos mai mult decât aveau Adam şi Eva la început, înainte de cădere, şi prin Hristos, El Care e Uşa, cum li s-a permis să vină lui Moise şi Ilie, la schimbarea la faţă a Mântuitorului, pe Muntele Taborului, la fel vin Sfinţii, oricare, oricând, oriunde, dacă sunt chemaţi, în Împărăţia Cerurilor, nu mai există timp şi spaţiu.

Ei vin, ca să se roage pentru noi, sau să ne dea vindecare în Duhul Sfânt de care s-au învrednicit veşnic, de o boală sau o neputinţă, sau mângâiere, iar acestea le simţim în harul Duhului Sfânt, "esenţă" comună în care suntem şi noi şi ei, care este izvorul Energiilor Necreate, a tot pământul şi tot Universul. Harul face sămânţa să crească întro plantă, fructă, legumă, copac, harul face ca pământul să-şi menţină rotaţia şi echilibrul, în sistemul solar, harul Duhului Sfânt, gândeşte şi naşte celula, şi uneşte seminţele omului, pentru a da naştere embrionului şi copilului, şi a întregii vieţi.

Deci, revin mai puternic, cu mila Domnului. :) Atenţie mare :

Pentru că acum încă nu e condamnat nimeni la iad, fiindcă nu a avut loc Judecata de Apoi, cei care nu se mântuiesc sunt puşi întrun loc, în libertatea ce au ales-o de a se lipsi de Dumnezeu, iar în acel loc sunt în aşteptarea Judecăţii de Apoi, iar din acel loc, ei văd ce se întâmplă şi cu îngerii şi cu Sfinţii şi cu dracii, care toţi vin la noi, fiind îngăduiţi în dragostea Domnului Hristos, Uşa, vin pe pământ şi se luptă fiecare pentru noi, să ne tragă de partea lor. Sfinţii să ne dea tot ce au dobândit şi ei, iar demonii să ne ia, să ne risipească şi să arunce, tot ce ne dau Sfinţii.

Vedem pilda săracului Lazăr şi bogatul nemilostiv, unde bogatul care a ajuns în ghenă, acel loc de aşteptare a Judecăţii, mult mai uşor decât iadul, îl vedea pe Lazăr, cum se veselea în "sânul lui Avraam", care este primul cer, cel mai uşor de obţinut, e ca o grădină cu adieri plăcute şi odihnitoare. Deci cerea bogatul nemilostiv să-l lase pe Lazăr să anunţe pe rudele sale, ale bogatului, cele stricate la minte şi inimă, de pe pământ, să se îndrepte, să nu ajungă în acel loc de chin şi aşteptare, ca şi el, bogatul care era acolo, care cerea apă, adică îi era sete, spune Sfântul Vasile cel Mare, îi era sete de Dumnezeu, de care se lipsise toată viaţa, acel bogat nemilostiv. Că spune Hristos, la fântână, la femeia canaaneancă: "Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică." - Ioan 4, 14.

Deci acel bogat, vedea ce se întâmplă cu Sfinţii şi îngerii şi demonii şi ce face? Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: acel bogat vrea să-l trimită pe săracul Lazăr, la rudele lui ale bogatului, pe pământ, fiindcă ştia şi vedea că poate să se ducă Lazăr pe pământ, la fel ca toţii Sfinţii, avea voie să se ducă pe pământ să avertizeze, sau să facă minuni cu oamenii, de aceea vrea să-l trimită pe Lazăr, să se întoarcă pe pământ să le spună rudelor lui să se îndrepte. Cum toţi Sfinţii aveau voie, prin Hristos, Uşa, să vină pe pământ. Dar el, bogatul nemilostiv, nu avea voie să se întoarcă din ghenă, repet, care acela nu-i iadul, ci loc de aşteptare, dar tot un fel de iad, dar de unde poţi vedea tot ce se întâmplă, cum Sfinţii şi îngerii şi dracii se luptă pentru noi în cer şi pe pământ.

Apoi spune Sfântul Vasile cel Mare: la Judecată, când vor fi puşi în iad, de acolo nu vor mai vedea nimic, din veselia din Împărăţia Cerurilor, a Mirelui cu Biserica Sa. Că zice, de ce nu vor mai vedea nimic? Ne spune Scriptura de ce: "în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui." - Matei 25, 41. Şi zice iar: "iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor." - Matei 8, 12. Fiii Împărăţiei, sunt toţi oamenii, de după Hristos, de pe tot pământul, fiindcă toţi sunt chemaţi la împărăţie, prin Hristos. Asta spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi întunericul cel mai dinafară, este în iad, acolo, nu vor mai putea vedea nimic, cum văd acum, din ghenă. Iadul era gătit iniţial demonilor, nu şi oamenilor, un loc unde Domnul vroia să-i adune pe draci, după Judecată, acolo nu vroia să fie oameni, dar i-a creat pe oameni, după crearea îngerilor şi după căderea demonilor, şi după crearea iadului, mult mai superior era omul în Rai, faţă de îngeri şi demoni, nemuritori, fiindcă ei erau doar duhuri, dar omul, tot nemuritor, era şi materia trupului şi nemateria sufletului, în aceaşi creaţie, în acelaşi loc. Iar după cădere, pentru că ne-am pierdut nemurirea (până la Hristos) suntem puţini mai slabi ca importanţă, decât îngerii, că spune: "Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el." - Psalmul 8, 5. Iar după Înviere, vom fi din nou, "Coroana Creaţiei", spune Sfântul Vasile cel Mare, mult mai importanţi decât îngerii, arhanghelii, în Împărăţia Cerurilor, cu testul ce l-a picat Adam şi Eva, prin mântuirea ce o obţinem, şi testul trecut, cum l-au trecut deja, acum, Sfinţii, atunci, vor reprimi trupul cel Înviat şi nemuritor, pe care Îl are acum Hristos, îl vom avea şi noi, dar care acum, Sfinţii, nu-l au, fiind suflete (mari suflete) depinde cât şi-au lărgit inimile, "lărgiţi şi voi inimile voastre!" - II Corinteni 6, 13, deci fiind doar duhuri, de aceaşi măsură cu îngerii, încă fără trupurile înviate, nefiind Judecata venită. Sunt Sfinţi, care ajută mai mult faţă de alţii, fiindcă măsura lor e mai mare, au iubit mult mai mult, şi au şi primit mai mult, deci pot dărui mai mult, căci din vistieria lor, care niciodată nu se goleşte, ci când ne dau nouă, se umple înapoi. La fel cum şi între cei 12 Apostoli, Toma care s-a îndoit de învierea Domnului, a fost pedepsit, spune Sfânta Tradiţia, în vieţile Sfinţilor Apostoli, că nu a făcut minuni mari, în India hinduşilor, unde i-a ieşit sorţul să se ducă, dar a propovăduit Evanghelia, deşi nu cu foarte mari sorţi de izbândă, fiindcă măsura lui a fost mică, şi-a micşorato prin necredinţa şi îndoiala în Învierea Domnului.

Deci, fiindcă toţi au voie să vină pe pământ, Sfinţii şi dracii, dar osândiţii din ghenă, nu au voie, vrăjitoarea nu a avut voie şi putere să-l aducă pe autenticul Samuel, venind în locul lui, un demon cu chipul lui, care-i spunea că va muri, fiindcă asta vor demonii, moartea tuturor oamenilor, că ne urăsc, fiind noi mai importanţi ca ei, ei nu suportă. Plus alte motive, pentru care nu suportă creaţia Domnului.

Am scris mult, dar asta e.

Cine citeşte, se înţelepţeşte, iar cine cârteşte, se mândreşte, nu citeşte, bârfeşte şi se răneşte... Şi poate nici nu se mântuieşte... :-(

Pomeniţi-mă pentru efort şi iertaţi-mă.