[cristiboss56]

Un memoriu care-i arde obrazul Arhiepiscopului Înalt Preasfințite Părinte Arhiepiscop,

Cu lacrimi în ochi și cu multă durere în suflet, preotul Constantin Duțulescu vă scrie această ultimă întâmpinare a unui om de zeci de ani, singur, bolnav și permanent trist de situația care mi s-a întâmplat și de cea prezentă. Cu ani în urmă am fost numit preot la Valea Mare Podgoria, aici venind prin concurs din postul de diacon de la Episcopia Râmnicului și Argeșului. Ca și astăzi, atunci și puțin mai încoace, parohiile libere erau puține și candidați mulți pe o parohie. Legea pensiilor era aceeași ca și astăzi, iar parohiile se ocupau cu candidați merituoși, cinstiți și alegerea se făcea corect, de către Consiliul Eparhial după meritul fiecărui candidat. De la o vreme încoace, parohiile bune se ocupă de candidați cu bani grei și cu multe relații, deși sunt foarte slab pregătiți. Am candidat pe o parohie ocupată atunci de un preot la vârsta de 78 de ani, care cu greu a fost pensionat. Foarte frumos până aici! Astăzi, Permanența Sfintei Arhiepiscopii a Argeșului a hotărât să mă pensioneze (în neconcordanță cu hotărârea Sfântului Sinod, care a hotărât ca preoții să fie trecuți la pensie la 70 de ani și nu la 65 de ani, cum se procedează în Eparhia Argeșului). Putem da exemple: Eparhia Râmnicu Vâlcea, Arhiepiscopia Bucureștiului și majoritatea Eparhiilor din țară înțeleg și respectă activitatea preotului depusă și niciunul dintre preoți nu a fost scos la pensie mai devreme de 70 de ani. Preoți care și-au făcut și își fac datoria cu demnitate astăzi, în Eparhia Argeșului, în plinătatea forțelor, sunt înlăturați prin pensionare la 65 de ani din parohiile pe care le-au condus și de care sunt legați sufletește, de enoriașii lor și de munca depusă în comunitate. În schimb, lichelele din Protoierie și Eparhie sunt tolerate și nimeni nu se leagă de ei și nu le văd lipsa de activitate sau alte neplăceri pe care le produc prin comportamentul lor.

„Aţi bătut cu pumnul în masă, zicând: NU!”

Să-mi fie iertată îndrăzneala de a arăta că în Sfântul Sinod avem astăzi ierarhi la vârsta onorabilă de 80 de ani, 85, 90 și chiar 95 de ani. Pentru aceștia, Casa Pensiilor nu are lege la 65 sau 70 de ani, cum au preoții de mir, care au greutăți, familie, copii etc? În ce mă privește, la Parohia Valea Mare s-a lucrat cu mult tact, răbdare și înțelepciune. Nu are de unde ști Permanența dumneavoastră activitatea mea aici în 25 de ani și de cea de la Episcopia Vâlcii, 14-15 ani stând acolo în ascultare, muncă și umilință. Am mâncat mămăligă mucegăită cu familia, pe când consilierii dumneavoastră astăzi, în jurul preasfinției voastre, servesc o pâine franzelă. După sfințirea Bisericii din 1993, v-am rugat să-mi dați și mie voie să-mi refac viața după atâția ani de singurătate. Ați bătut cu pumnul în masă, zicând: „NU! Mă mustră conștiința și ce zice Sfântul Sinod și Canoanele Bisericii dacă îți dau dreptul să te recăsătorești”. Dar pentru zecile de cazuri de preoți divorțați și recăsătoriți, ba chiar promovați în oraș, nu vă mai mustră conștiința ca pentru mine? Și Sfintele Canoane cum şi Sfântul Sinod nu vă sancţionează ca pentru mine? Sunt un om bolnav, de zeci de ani mă chinui singur, niciodată în activitatea mea de preot nu v-am creat ruşini, greutăţi sau neplăceri. Grija de Sfânta Biserică, de gestiune şi de inventarul Parohiei au fost viaţa mea.

„Nu crăpa pământul dacă mi se îngăduia să rămân în activitate un an-doi”

În anul 2008 am vrut să vând un teren al Bisericii care a fost şi este islaz. Suma de 15 miliarde pe atunci o donam cu acte Sfintei Episcopii a Argeşului, pentru ajutorarea lucrărilor de aici. Cu o zi înainte de tranzacţie aţi trimis soli că nu mai sunteţi de acord cu înstrăinarea terenului, deşi anterior Consiliul Eparhial şi Permanenţa Eparhială a Argeşului mi-au dat două aprobări să pot vinde terenul respectiv. Cu plăcere multă, cu Consiliul Parohial Valea Mare am cedat din trupul parohiei 3 părţi, cu dorinţa să ajutăm Episcopia, Valea Mare rămânând cu doar 250 de case, respectiv partea mai slabă economic decât ce am donat. Am donat Episcopiei atâtea valori, printre care şi biblioteca parohială. Din luna martie nici până astăzi Episcopia nu mi-a făcut adresa de scoatere a lor din inventar. În decursul timpului am ajutat biserici, mănăstiri, oameni nevoiaşi cu bani grei şi materiale etc. Biblioteca Judeţeană Piteşti şi Muzeul Goleşti au fost şi ele onorate cu lucruri de valoare scoase oficial din inventarul Parohiei. Arăt că la Muzeul Goleşti s-au primit donaţii foarte multe din gospodăria părinţilor mei şi oriunde mi s-a cerut, de superiori, am contribuit printre fruntaşi. Alte multe activităţi le cunoaşte Bunul Dumnezeu. Nu crăpa pământul dacă Permanenţa Episcopiei mă mai îngăduia sau mă îngăduie să rămân în activitate circa un an-doi, cum la mulţi alţi preoţi în situaţia mea le-aţi îngăduit. Eu vă mulţumesc, Înalt Preasfinţite, pentru cât m-aţi apreciat şi poftesc Permanenţa dumneavoastră ca la termen să vină să le predau gestiunea, inventarul şi cheile bisericii. Poate atunci aceştia vor avea linişte şi odihnă deplină. Mă întreb cine va mai executa frumoasele cântări şi slujbele în biserica din Valea Mare? Nu mai vorbesc de axioanele duminicale, de cele praznicale, cum şi frumoasele cântări din Catavisier, Triod Penticostar sau Indiomerar. Părintele Irimescu, pe care mi l-aţi trimis şi l-am primit sau poate alţii tot de valoarea lui, produşi ai vestitei Teologii din Piteşti, care dau târcoale bietei Parohii Valea Mare, văzând că totul este pus la punct de-a gata! Vă mulţumesc Înalt Preasfinţite Stăpâne că m-aţi hirotonit din prim diacon în preot şi vă sărut dreapta.
Preot, Constantin Duţulescu