Citat:
În prealabil postat de Iorest
Eu m-am referit la pretenții firești,...
|
Tocmai pretenții din astea ca cele expuse de tine nu e voie să aibă omul la adresa preoților sau la adresa lui Dumnezeu, exact asta ziceam, doar Domnul poate să aibă pretenții la credincios, la preotul tânăr, la ucenic, la omul care vine la biserică.
Citat:
Altă pretenție legitimă, Altă pretenție legitimă, Altă pretenție legitimă, Altă pretenție legitimă,...
Și câte ar mai fi, dacă le enumăr nu-mi ajunge spațiul.
|
Nu există pretenție legitimă a omului căci omul nu poate avea pretenții la Dumnezeu, nu poate omul să insiste și să vrea să fie drepții, sfinții, preoții, trimișii așa cum vrea omul, căci ei sunt pe placul lui Dumnezeu și nu pe placul omului. Doar Domnul poate avea pretenții legitime prin care schimbă purtările, comportamentele, prin care modelează și transformă materialul brut în om credincios, fiara turbată din interiorul inimii în blândețe și bunătate, doar El înnoiește biserica și poartă răspunderea ei și ceea ce rezultă e sigur și pe placul oamenilor.
Cine a mai văzut să-și facă oamenii griji și să aibă pretenții? Nemulțumirile astea ”legitime” sunt un fel de bârfă, gura cea spurcată a lumii iar ideile multe și filozofiile astea revolute cu pretenții intelectuale reformatoare sunt un fel de ”morală” propagandistă a ateilor veșnic nemulțumiți, ei vin și bagă strâmbe, bagă în mase idei bolnave care prin unii și alții se înfiltrează în biserică pentru ca să strice, să dezbine și pentru ca oamenii să înceapă să facă mutre, să strâmbe din nas, să umilească și să se batjocurească între ei și biserica ortodoxă. Astea nu sunt de luat în seamă sau în serios ci trebuiesc măturate rapid afară până nu se urcă la capul cuiva sub formă de duh necredincios perpetuu corector care cere perfecțiuni de la alții în timp ce omul însuși trufește cu lașitate și furie în închipuirea de sine ca om însemnat ce și-a luat liber de la păcat tot felul de dezlegări și libertăți încât nu mai are nevoie să asculte de Dumnezeu ca să se supună Domnului.
Domnul având pretenție de la ucenici, de la preoți, de la credincioși, poruncește, cere, trimite carte scrisă și omul auzind sau citind crede și ascultă și se schimbă după cum cere pretenția Domnului și nu a omului!
Omul să-și lepede pretențiile sale căci pretenția omului e un fel de îngîmfare cosmopolită.
În scripturi e pilda cu Fariseul și Vameșul. Fariseul avea pretenție la vameș dar vameșul nu avea pretenție la fariseu fiind nu pe placul fariseului ci pe placul lui Dumnezeu astfel că s-a coborât de la Templu mai îndreptat ca fariseul care și el s-a coborât nu mai îndreptat ci mai îngâmfat și mai pretențios față de alții.