[Moroco]

În prealabil postat de gpalama

Halucinezi Morocele.

Vrajmasule drag Domnului, nu mie, iata ca iar te arati sigur ca io halucinez aruncand necredinta ta asupra mea, (cu trimitere spre mintea altora inoculandu-le ideea ca nu cumva sa fie luat de bun si crezut ce scriu caci halucinatiile sunt un simtom al minciunii si nebuniei, neputand sa faci decat asa cum iti cere frica de cel pentru care lucrezi care iti porunceste sa denigrezi si sa decredibilizezi ca sa se mentina la putere si sa tradezi cinstea si adevarul pentru el-ei.)

Problema halucinatiilor este insa problema ta si de aceea mi-o pasezi mie mereu ca sa te rezolv, pentru ca asta e voia Domnului, sa-mi iubesc vrajmasii cu rabdare pana la sfarsit, asteptand sa ne cerem iertare unii altora pentru greseli, dar in acelasi timp sa fac mila cu tine, pentru ca de asta sufletul cel vesnic al tau intra mereu cu mine in dialog plangandu-se ca-l inghite lumea, pacatul, necredinta, neputinta, inselarea si amagirea si reprosandu-mi ca io-s vinovatul.

Ei bine, constat ca te munceste mereu ideea de secta = sinagoga oculta a satanei travestita in comunitate de drepti, de iudei, de crestini, de ortodocsi, de Cuvant, de Nou Ierusalim, carora Domnul le raspunde cand ei intreaba ”cum de nu ne-ai cunoscut si cum de nu ne cunosti cand tot timpul am lucrat in numele Tau scotand draci, facand semne si minuni, vindecari, invieri, propovaduiri, teologhisiri, pocairi, mustrari, certari, indreptari, anatemizari, jertfelnicii, mile etc.????”, le porunceste tot asa cum îi spune si omului antiChrist poruncind: ”niciodata nu v-am cunoscut pe voi, plecati de la Mine blestematilor care lucrati faradelegea.”

Aceasta inaltare de sine, aceasta semetie autoindreptatitoare bazata pe halucinatii spun unii, printre care si parintele Cleopa sau sf. Simeon noul Teolog, se datoreaza faptului ca deschizandu-ti-se ochii duhovnicesti ca dar si incepand sa vezi si sa auzi ceea ce altii nu aud si nu vad, fie de la draci fie de la Dumnezeu, si facand starniri de lacrimi, lucrari habotnicesti sau calugaresti, incepe in mintea ta sa cloceasca ideea de superioritate, intra in tine barfa, slava de la oameni si duhul mitei minciunii maririi de sine pana aolo incat te crezi smintisor superior nepacatuitor infailibil ca un zeu si odata ce te simti mai presus ca altii din pricina ca vezi si auzi lucruri pe care altii nu le primesc, nu le au, nu le simt, etc. incepi sa faci pe dreptul ”foarte” ingrijorat devenind ”mare” aparator-inchizitor care avand barna trufiei in ochi isi inchipuie ca vede, ca asculta, ca slujeste, ca aduce jertfe, si asa incepi sa mustri, sa certi, sa pocaiesti pe altii, incepi sa anatemizezi, sa afurisesti, sa excluzi, sa smulgi si sa arunci pleava si neghina in foc, dar nu aia din inima ta cum a poruncit Domnul spre curatire interioara ci aia din mintea si inima altora cu ei cu tot cat mai repede posibil fiindca in oarba manie si furiutzime nu poti sa suporti, n-ai pace si liniste, nu poti sa nu-ti duci la indeplinire porunca stapanului din ascuns care esti si pe care esti dator sa-l slujesti ca altfel socotesti ca e tradare, deci te autosilnicesti la lucrarea asta de nerabdare, de curatire pe dos, pentru ca ”stii” ca e bine ce faci, stii gresit dar tu crezi ca stii bine si crezand nu poti face altfel, nu poti decat executa smulgerea ”buruienilor” ca ighemortii distrugatori de sfinti si de pacatosi ce se intorc pentru ca credinta necredintei si neascultarii tale, lenea duhovniceasca si orbirea nepastoare si indolenta care te-a erijat la putere are profit vremelnic sau frica groaznica, frica si grija lumii, sa nu cumva sa fi tu insuti exclus de la privilegii si de aceea mintea pierzarii isi gaseste solutia tradarii si supunerii oarbe la orice ca o scapare... deci acest sindrom al fricii si tradarii, al lasitatii mandriei loomii il umfla si-l ingamfa pe cel carui i s-au descis ochii si trufind si inaltandu-se cade in sus, cadere lucrata de satana tuturor celor fricosi si nechibzuiti care-si pun nadejdea in ”stiinta” lor si-n ochii lor si-n sfaturile si hotararile pripite uitand sa creada in Hristos-Cuvantul ca sa faca ei bine ceea ce cred spre slava lui Dumnezeu.

Vederea celor ce nu se vad nu te face mai mare ca altii ci abea te integreaza intre toate fapturile cu ochi si urechi si alte simturi care nu sunt ingradite de propria lor minte sa nu vada si sa nu stie, sa nu poata sa ia aminte la cele Ceresti ca omul. Abea acum te-ai facut asemenea tuturor vietatilor dotate cu ochi caci toate vad pe cele nevazute afara de om care si-a pierdut aceasta vedere si e ingradit de propria lui minte ingusta, rationala si inchisa in minciuna lumii. Daca ti se pare ca ti s-au deschis ochii si urechile si vezi si auzi pe cele ce nu se vad si nu se aud, fie de la draci fie de la Dumnezeu, nu te crede si nu te inchipui mai mare ca serpii, scorpiile, paianjenii, cainii, lupii, pestii, mustele, liliecii, cartitele, caci toate vietatile au ochii sau urechile la fel de deschise ca tine. Deci vazand pe cele nevazute nu te preface ca nu vezi manifastandu-ti vederea pe dos, ca omul prost care cu cinism, cu cat vede calcand si distrugand se preface ca nu vede, ca nu aude, ca nu stie ca sa poata sa calce mai tare si mai mult ca prostul si ca orbul ipocrit pe cei mici asa ca porumbeii, fetitzele sau copiii care se baga sarmanii sub talpa, sub calcai, sub topor, sub ciocan, sub pulan, sub sulita, sub cutit sau sub limbajul cel urat si deznadajduitor plin de barfe si judecati, de sarcasm si hule porcoase, de glume proaste, rele si nebune, avand mai micutii incredere in tine din moment ce ei vad ca tu porti o haina mare si inalta si incaltari bune si tari avand incredere ca din moment ce esti atat de frumos si elegant si puternic atunci sigur respecti si ceea ce vezi si auzi daca tot vorbesti mai mereu numai de Dumnezeu. Dezamagindu-i pe mai micuti se vede la ce-ti foloseste tie ca ai ochii si urechile mai deschise pana acolo ca vezi si auzi pe cele ce nu se vad, la pofta ochilor si la trufia vietii incapand sa-ti permiti sa distrugi desi tu vezi si auzi si stii mult mai bine ca altii din pricina harului si rugaciunilor si prezentei lui Dumnezeu.

Ca remediu la frica si grija lumii disperata ca sa nu fie exclusa din sanul tau demonizat, ca tratament pentru starea ta de cadere in grzavia tradarii ca mod de viata rea in radacini iti recomand sa iesi din ipocrism privind: banii din portofel, cardurile bancare, mancarea din camara si din frigider, casa, masina, gradina, mobilele si lucrurile din casa, uneltele din bucatarie si gospodarie, hainele din dulapuri, toate cartile din biblioteca si de pe unde le mai tii, stickurile usb, televizorul, telefonul, calculatorul, laptopul, toate abonamentele la TV si internet, contractele de depozit si de imprumut cu bancile, contractele de munca, de proprietate si chiar mai mult, iti recomand sa te uiti la femeia ta, la toate fetele si femeile pe care le-ai iubit, la familia ta si a lor, la parintii, fratii si surorile tale, la toate neamurile, prietenii tai, cunoscutii tai, colegii de servici sau colegii si apropiatii unde umpli locul in care te afli si continuand incepe sa te uiti la tine in oglinda, in interiorul tau, la mintea ta, la stomacul tau, la toate organele, mainile si picioarele, la fatza ta, la limba din gura si la gatul care inghite, la ochii si urechile tale, la nasul si gura ta, la toate vorbele si cuvintele tale, la ce ai lucrat si ce lucrezi mereu, la drumurile, la plecarile si venirile tale de aproape si la cele prin tara si prin strainatate, la drumurile la doctor, la magazin, la WC, la calatoriile cu masina, cu trenul, cu bicicleta, cu avionul, cu vaporul, peste tot pe unde umblii si calatoreti si tot asa mai departe ca sa te indrepti spre asternutul tau, locul in care dormi pe perna si sub plapuma, pana ajungi la sufletul tau cel vesnic, la faptele si rugaciunile tale privind asa in departare spre muntele Golgotei si spre Crucea de pe Caraiman si continund si revenind in ziua si in ceasul de fata, priveste ce vezi inaintea ta si in inima ta si marturiseste ce crezi cu adevarat despre tine insuti. Cine esti, ce vrei, ce faci?

Ce crezi, poti da un raspuns cinstit, sincer?