[MineaPeter]

Doamne ajută și bun găsit!

O carte bună a lui Virgil Gheorghiu este cea din titlul postării! Tocmai am citit-o eu, asta pentru că m-ați făcut curios :) . Mă refer la cartea „Ora 25”, care pornește de la perioada 1938-1951 și, bazată în principal pe viața unui tânăr țăran român cu nume de rezonanță evreiască, dar creștin ortodox ca sânge și neam, ne arată cum a fost el arestat (ca evreu!) și mutat de la o pușcărie la alta, prin mai multe țări, de la România la Germania cel puțin, de la ultima parte a anilor 1930 până pe timpul care corespunde cu primii ani de Război Rece, dar cred că-i și destulă ficțiune prin carte, că de pildă la sfârșit se vorbește deja de un al treilea război mondial, cu voluntari înrolați în Occident contra rușilor.
Deși Războiul Rece din realitate nu cred că a necesitat așa ceva. Este drept că acele înrolări finale sunt ceva mai degrabă muncitoresc, nu milităresc, până la urmă un roman are loc de ficțiune!

Se mai vorbește și despre dictatura tehnologică spre care merge omenirea, cu mașini care să facă legea, sau despre cum Occidentul nu vede omul ca individ, ci pe toți oamenii așa, în ansamblu, ca pe un sistem cu piese înlocuibile. Și desigur, ca și alte cărți (de pildă Delirul lui Marin Preda, sau „Cel mai iubit dintre pământeni”, ori anumite scrieri ale lui Filon Verca), se atinge de poveștile cu închisori în care erau puși oamenii în anii 1940 și îmnprejurimi!

Iar numele de Ora 25 are legătură cu fenomenul de prea târziu, ora când deja s-a depășit limita. Multe personaje din roman mor pe parcurs, vedem și atmosfera de lagăr, dar măcar personajul principal și familia sa sunt împreună la sfârșit, la înrolarea voluntară din noul război, și lui i se cere să... zâmbească! Și un alt fapt interesant - pe timpul cărții apare și o voce a unui „Martor” care face diverse petiții inedite, pornite de la greutatea vieții de lagăr. Adică vocea naratorului nu-i mereu aceeași!

Pe scurt, Ora 25 este o carte interesantă, îți trebuie și ceva psihic tare să o citești, fiind vorba de orori de război și de lagăr, cu extremiști și comuniști + oameni morți, chit că sigur e și ficțiune pe la mijloc, legat strict de personajele folosite; dar să nu uităm că anii 1940 au existat cu adevărat! Și chiar și dacă s-a făcut ora 25, la urmă nu-i prea târziu pentru toată lumea din carte. Dacă o citim, vedem că are o mică porție de final fericit.

Așadar, așa cum Ora 25 are un final câtuși de cât fericit, vă urez și eu un An Nou Fericit!