[Moroco]

Psalmul fricilor fricosilor,

De foame ti-e frica daca ti-e frica insa nu esti constient de asta,
De acolo iti baga foamea in cap sa-ti fie frica si de moarte,
Deci de foame si de moarte ti-e frica si de aia esti disperat,
Daca ai patimi atunci ti-e frica si cand incep sevrajele, urlii de durere, vrei
Insa frica cea mare e sa nu te inhaiteze satana, mamona, haita de draci, de demoni, sa nu cumva sa-ti dai ca prostul sufletul lor, sa nu cumva sa semnezi vreun angajament, sa nu cumva sa faci vreun juramant, sa nu cumva sa-ti faci vreun "botez" al focului, vreun bal al bobocilor sau al burlacilor, un examen de majorat, vre-o fratie de sange, studenteasca, haiduceasca, talhareasca, vreo fratie de necuratie, de boli, de bolboroseli, de vrajitorie, de blestematii ca sa te legi intro legatura pe care nu o mai poti rupe usor, pentru care vei fi tras la raspundere de cei carorea le-ai jurat credinta, ascultare, supunere, slujire, sacrificiu suprem. O vorba, un cuvand si logic te ia legatura si te silniceste ca si cum ai fi al lor, ca si cum ai fi cu ei, te comporti apoi ca un posedat ce nu se poate opune parerii generale a gastii, a turmei, a haitei, dorintelor fiarelor dominante cu care nu poti lupta fiindca te inving.
Apoi e frica de intuneric, de apa adanca, de innec, sa nu tragi apa in plamani, frica de inaltime, sa nu ametesti si sa cazi in gol, in prpastie, de pe bloc, din turn, din copac, de pe acoperis, apoi avem frica de spatii inchise, de sufocare, de puscarie, de singuratate si intuneric acasa noaptea, frica de taiere, frica de animale, ca te musca, ca te zgarie, frica de insecte, de paianjeni, de scorpioni, de viespi, ca te inteapa, apoi frica de serpi ca te musca si mori de la venin, ca te hipnotizeaza si te stranguleaza si te inghit, ca umbla pe tine, ca te ating, apoi avem frica de vraji, blesteme, boscoane, mosmondeli, deocheri, farmece, blesteme, dorinte rele, gand rau, ca am fi afectati de influentele nefaste, de energiile necurate, apoi avem frica de disparitie totala, de inexistenta totala, de explozie, de curentare, de virusare si imbolnavire, de lepra, de ciuma, de holera, de cancer, de nebunie, de dementa, apoi avem frica de urati, de rai, de criminali, de oameni agresivi, de hoti, de militieni, de barbati musculosi, de muncitori, de sportivi, de politiceni vicleni, de vecini, de frati mai mari, de parinti, de profesori, de sefi, apoi avem frica de lume, de scena, de a vorbi in public, de pierderea sirului vorbelor, pierderea memoriei, de nevenirea cuvintelor, de incurcarea si penibilizarea exprimarii, de neputinta, da, avem o mare frica de frica si sa nu cumva sa fim vazuti ca ne este frica, sa nu se vada semnele frici pe chip sau in traire caci e mare rusine si un spectacol infierant, ne e frica de bataie, de scandal, de arme, de bate, de lovituri, de hule, de ridicol.
Mai vine frica de pierderea mantuirii, frica de lepadare de Hristos, frica de iad, de aruncarea sufletului in iad pe vesnicie, frica de pierderea ajutorului, pierderea banilor, frica de saracie, de lipsa modului de a-ti castiga si intretine existenta, frica de viitor, frica de alte persoane, de intalnirea interpersonala cu persoana lui Iisus, nu neaparat fizic.
Apoi e frica de adevar, de scoaterea la lumina a faptelor rele, a raului pe care l-am ales si l-am facut. Frica de a nu fi descoperiti cand savarsim pacatuirea, cand intretinem si hranim adictia pacatasa, curvia, betia, fumatul, mancatul, jucatul la noroc, bagabondatul, fugirea de la lucru, de la ore, de la sarcinile si indatoririle la care te-ai angajat.
Apoi e frica cea mare incontrolabila si nebuna, frica inexplicabila, frica absurda, frica de stafii, de umbre, de extraterestrii, de balauri, de naluciri, de fenomene paranormale, de puteri miraculoase rele, de lucruri inexplicabile.
Mai vine frica de viteza, de mersul cu masina, cu trenul, cu vaporul, de curbe, de franari repetate si bruste, de tangaj, de invartire, de linghispil, de revenirea raului, a ametelii, a lesinului, a situatiilor stresante, rele, frica de atacul de panica, de starea de sufocare, de tuse, de innecare, de incordari si izbucniri necontrolate, de ducerea la spital, la sectie, la preot, la seful superior.
Apoi e frica de neiubire, de lipsa sentimentelor, de amestecul sau inversarea sentimentelor, de nesimtire, de inadecvare, de nepotrivire, de simtiri bolnave, simtiri patimase, pofticioase, crude, de valul unor trairi ce se manifesta fara sa le putem controla sau opri, de asaltul vicleniilor si desfranarilor, a tzepuielilor si autotzepuielilor compromitzatoare, coruptibile, frica de pripeala, de tradare voluntara si de tradare involuntara la momente culminante care poate duce la dezastre incalculabile.
Apoi vine frica de amputarea unor organe, frica de bube, de rani, de mancarimi, de placeri, de trairi cu declansari hormonale ciudate, frica de scurgeri, de vise dulci, de scursuri, frica de imobilizare la pat, frica de dureri de masele, de hemoroizi, de constipatie, de diaree, de ocluzii intestinale, de dureri de mate, de burta, de ovare, de prostata, de oase, de articulatii, de nervi sciatici, de coloana, de ceafa, de cap, de minte, de arderea neuronilor, de caderea parului, de lipsa orgasmului, de impotenta, de handicapje, de pierdere, de ratacire, de neputinta de a iesi din capcana, din put, din prapastie, din groapa, dintro situatie fara iesire, din conflict, din pierzare, din mandrie, din ingamfare, din calcarea respectului, a cuviintei, din razboi, din lupta, din duel, din incercare, din alunecare, din derdelus, din avalanse, din daramarea castelului din carti de joc, din operatiunea de cadere a tuturor pieselor dominoului, din incurcatura cu vreo fata, vreo femeie, vreo femeie, vreo datorie, vreo obligatie...
Apoi frica de aparitia evenimentelor nedorite, a intamplarilor neprevazute, de musafiri, de venirea neamurilor, a prietenilor, a celor pe care nu-i doresti aproape, a celor ce te deranjaza, ce te sperie, frica pentru ca nu stii sau nu poti sa te comporti cu inima buna si sincera, nu poti sa nu apara si sa iasa la lumina din tine chestii care te fac de rusine, care distrug, pacate, nebunii pe care nu le poti controla, nu le poti alunga, nu le poti lepada, nu le poti parasi, uita, lasa in urma, depasi, iesi la suprafata deasupra lor,
Frica de a venii in acelasi timp mult prea multe lucruri si persoane si toate duc la ceva rau si nefavorabil incat urlii ghinion pentru ca nu le stii gestiona cu calm si cu incredere, cu liniste sufelteasca, cu credinta in ajutorul lui Dumnezeu, nadajduind in mila Lui ca sa iasa totul bine si frumos, cu folos, tragand invataminte si atitudini pozitive pentru viitor, ramanand in pace
Frica de vorbe grele, rele, de hule, de ura, de barfa, de scandal, de batjocurirea imaginii, de jigniri, de denigrari, de atacuri la persoana, la iubire, la familie, la persoana iubita, la prostie si nebunie, la caracter, frica de haituiri, urmariri, cercetari, studieri, analizari, scoateri inaintea oamenilor ca sa fi rusinat, mustrat, judecat, batut, condamnat, gasit vinovat, damnat, etichetat, blamat, urgisit, chinuit, nenorocit,... frica de niscare, frica de impietrire, frica de explozie si descompunere radioactiva.... si putem continua la nesfarsit caci fricile pot aparea din senin, prea usor din te miri ce si trec foarte foarte greu.

Practic la toate fricile astea ar merge o parafrazare mantuitoare daca punem mai presus de toate fricile, o frica si mai mare, frica de pacatuire, de neascultare prin pacate, asa cum ne-a invatzat Dumnezeu prin Domnul Iisus:

"Cu frica pe frica calcand si intelepciune daruind celor din morminte!" ca sa-si gaseasca pacea, bucuria si indrazneala cea buna.

Si atunci toate fricile celelalte devin niste copilarii stupide si penibile, din niste balauri uriashi devin niste gaze, niste furnici, niste mici particule de praf care se vor scutura de la sine la prima miscare sau la primul vant.