Citat:
În prealabil postat de Adr.iu91
Man, eu am 32 de ani, si sunt singur. Cariera, viata profesionala am pus-o in prim plan. Nu disper ca nu gasesc pe cineva ................................ Eu am ramas cu gandul daca Dumnezeu nu imi ingaduie sa am partenera, de ce sa ma stresez????!!!!
|
Exact asa am gandit eu pana pe la 34 de ani. E o mentalitate mai usor de tolerat si acceptat cand treci prin viata. Asta pana realizezi ca te apuca 40 si timpul trece parca mai repede. Apoi, nici nu vreau sa ma gandesc acum ce inseamna sa fii burlac la 50 de ani sa ajungi sa te uiti in urma cu regret, facandu-ti planuri cum sa-ti vinzi apartamentul ca sa stai in chirie+trai sub forma de pensie pana mori ca sa nu ajunga munca ta la primarie. E cam trist.
Pana in prezent nu s-a acumulat starea de regret, ca nu am fost constient. Am fost cazut in delasare. E ca un demon cand nu-ti pasa sau nu te straduiesti suficient. Ca toti demonii, de multe ori nu esti constient de ei. In fine, dupa topicul asta, am sa incerc mai tare si variante alternative.