Citat:
În prealabil postat de Demetrius
(...)
Categoric, însă cu asta ți-ai bătut un cui în talpă pantru că asta demonstrează că omul, deși este chemat/atras/susținut, nu ajunge el însuși la Infinit, adică la Dumnezeu, ci, ffff greu, doar cu ajutorul Duhului Sfânt.
(...)
|
Păi cine a zis altcumva? Nu se poate ajunge la Dumnezeu fără har, să susții asta este echivalent cu erezia pelagianismului, condamnată de sinoade. Dar și să spui că este doar Duhul Sfânt fără cooperare venită din voința umană este erezia predestinației. Mântuirea este un proces de împreună-lucrare (sinergie) între Dumnezeu și om.
Asta pe plan soteriologic (adică în vederea mântuirii). Iar pe plan antropologic (adică despre firea sau natura umană), firea umană a fost creată bună fiindcă tot ce a creat Dumnezeu a fost bun. După căderea din Eden, firea umană s-a denaturat, pierzând comuniunea cu Dumnezeu. Dar la momentul Întrupării (adică la Bunavestire), firea umană s-a ridicat iar căci Dumnezeu a îndumnezeit-o făcându-Se om. Atunci toată firea umană, comună tuturor oamenilor, a fost ridicată. Botezul completează această renaștere a omului primind harul Duhului Sfânt în inimă și dă voie omului să năzuiască către mântuire cu ajutorul lui Dumnezeu.
Trupul nu are cum să fie complet rău fiindcă e făcut de Dumnezeu, o să renaștem cu trupul, ne împărtășim cu Trupul Mântuitorului, trupul e templul Duhului Sfânt, trupul este o taină și ceva esențial firii umane, create de Dumnezeu.
Ai spus mai multe acolo dar astea mi se par diferențele esențiale: de antropologie (cauza) și de soteriologie (efectul). Dacă tu vezi omul ca fiind întru totul căzut (antropologie) atunci nu vezi nici cum poate contribui prin propria voință la mântuire (soteriologie). Astea poate par lucruri mici dar nu sunt. Teologi ortodocși mai stricți ți-ar spune că practic negi Întruparea de vreme ce nu primești îndumnezeirea firii umane înfăptuită la Bunavestire.