[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Mulțumesc, Rappy, pentru excelenta tâlcuire a părintelui Petroniu. Este, practic, o chintesență a vieții duhovnicești. Știi de unde începi, către ce te îndrepți și, mai ales, cum să parcurgi intervalul.

https://doxologia.ro/rugaciunea-sfan...etroniu-tanase

Cu mare bucurie am observat revenirea ta și aș vrea să profit și să întreb niște amănunte referitoare la tâlcuirea părintelui Petroniu, din care selectez fragmentul următor și boldez câteva formulări la care mă refer:

”Ştim că la Sfântul Botez, omul se leapădă de satana şi se îmbracă cu Hristos; se face locaş al Duhului Sfânt şi primeşte putere să se facă fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1, 12). Are întru sine seminţele tuturor virtuţilor, „darurile Botezului”, ale Mirungerii, şi omului nu-i mai rămâne decât să dea lucrarea cea din afară, prin împlinirea poruncilor, ca să crească omul cel nou, născut din Sfântul Botez. De aceea, Sfinţii Părinţii zic că viaţa duhovnicească este o desfăşurare a acestor puteri, o „actualizare a darurilor Botezului şi Mirungerii”. Virtuţile deci, fiind lucrarea Sfântului Duh din om, sunt numite şi ele „duhuri”, ca şi izvorul din care curg. Aşa numeşte şi proorocul Isaia darurile Sfântului Duh zicând: „duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului...” (Isaia 11, 2-3). Deci, cele patru duhuri bune: duhul curăţiei, al smereniei şi celelalte nu sunt îngeri, ci daruri ale Sfântului Duh şi ne rugăm lui Dumnezeu ca ele să nu rămână nelucrătoare în noi.

O simplă privire asupra celor două şiruri de „duhuri” ne ajută să înţelegem un lucru foarte însemnat pentru viaţa duhovnicească: duhurile răutăţii se află în afară de noi, deci şi răul este în afară. Duhurile virtuţilor, darurile Sfântului Duh, izvorul binelui se află înăuntrul nostru. Spre rău ne îndeamnă nişte puteri străine de noi; spre bine avem puteri proprii, puterea dumnezeiască din noi. Deci, este mai uşor a face binele decât răul. De aici şi marea răspundere pe care o are omul înaintea lui Dumnezeu şi osânda grea pentru săvârşirea răului.

Cu rost a pus Sfântul Efrem, mai întâi duhurile răutăţii şi în al doilea rând duhurile virtuţilor; pentru că nu putem lucra virtutea, dacă nu ne-am curăţit mai întâi de patimi.”

Se pare că părintele Petroniu se referă doar la ortodocși, doar la cei botezați și ”îmbrăcați cu Hristos”, care primesc putere să se facă Fii ai lui Dumnezeu, nu și la restul oamenilor, adică nu se referă la firea cu care orice om se naște.

1- Dacă la Sfântul Botez omul se leapădă de satana rezultă că omul s-a născut cu satana în firea lui?
2- Dacă duhurile bune le primește la botez ca daruri ale Duhului Sfânt inseamnă că virtuțile nu sunt în firea omului? Deci fără botez e mai ușor a lucra răul decât binele?
3- Dacă după botez satana e lepădată și darurile primite și în plus copilul se împărtășește fără spovadă până la 7 ani, nu înseamnă oare că termenul de 7ani este necesar pentru învățarea și exersarea botezului pocăinței(al lui Ioan) deoarece efectiv nici lepădarea, respectiv nici darurile nu sunt lucrătoare fără dezvoltarea conștiinței?
4- Pentru oameni care nu s-au botezat, oare ar fi valabile aceleași întrebări, oarecum inversate?




P.S.Întrebarea de la punctul 3 este întărită de cuvintele boldate din ultima frază: virtutea vs patimi, care n-au cum să fie lucrătoare la vârsta fragedă a botezului.