Citat:
În prealabil postat de Iorest
Inițiatorul topicului nu și-a pus întrebări când americanii, francezii sau diferite țări agitau țări arabe sau africane și au creat distrugere în Siria, în Africa se susțineau junte militare pt războaie proxy.
|
Poate și din cauză că acum războiul este mult mai aproape de noi și ne privește direct.
Era doar o paralelă cu discuțiile teologice, fără ca aceasta să fie una.
Citat:
|
Totuși nu poți reduce ortodoxia la Chiril, când Serafim de Sarov și alții strălucesc prin nevoințele lor.
|
De acord. Dacă rușii i-ar urma pe Serafim de Sarov, Siluan Athonitul or Ioan de Kronstadt, ar avea în primul rând pace în suflet, n-ar avea dorința de a stăpâni alte popoare, ca să nu mai pomenesc de aceea de a amenința în stânga și-n dreapta cu imensa lor putere de distrugere.
Cât privește crimele și distrugerile făcute de alții (în Serbia, Gaza, Africa etc.), a le aborda în discuția asta ar însemna doar o abatere de la subiect. Războiul, chiar și atunci când omenește poate fi justificat (de apărare, de retorsiune, de stopare a unui genocid etc.), rămâne un compromis moral, un mare păcat fiind omorârea oricărui om. De aceea canoanele îi opresc de la împărtășanie pentru o vreme pe cei care au ucis chiar și în legitimă apărare.