[Mena59]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Postul smereşte? Dacă mintea e prea plină de sine, dacă lacrimile de căinţă nu îşi fac loc la rugăciune, dacă rugăciunea e varză, dacă omu rămâne tare de cerbice şi vrea ca totul să fie cum vrea el şi numai cum vrea el, dacă nici vreo boală ori necaz nu îl pune la pământ ca să i se mai potolească niţel trufia, dacă ...
atunci postul negru şi alte canoneli poate îi mai frâng cerbicia. Zice omul.
Însă postul în sine face minunea? Sau mai degrabă, atunci când omul canonit de post ajunge să îşi dea seama că e ţărână şi vierme, ridică şi el o rugă spre Dumnezeu şi uite că Dumnezeu îl ascultă pe om, I Se face milă de om.

Dacă mândria e aşa de mare, atunci să încercăm s-o scoatem şi cu post, negru-verde cum o fi, numai să ne smerim - că doar aşa e datina prin Biserică.

Cine spune că postul scoate dracii se înşală. Unii, din ce postesc din aia se prostesc şi se porcesc. Că cică au făcut mare ispravă, postind. Dacă omul nu are dispoziţie lăuntrică spre umilinţă, postul i se face taman invers - prilej de umflare de sine. La fel şi cu rugăciunea. Unii se îndrăcesc taman de la rugăciune, că o fac cu mândrie ascunsă. Unde nu e inima curată, postul şi rugăciunea duc la efecte contrarii celor aşteptate. Presupun că ştie toată lumea asta, nu? Biserica nu e iarmaroc de leacuri magice (formule de postire, formule culinare, formule de rugăciuni), ci spital de smerire de sine, adică de intrare în realitate şi părăsire a nebuniei minţii trufaşe. Pentru a odrăsli iubirea.

Doar inima înfrântă şi smerită, duhul umilit - doar acestea atrag harul şi, venind harul din Mila lui Dumnezeu, se duc şi dracii cu toate ale lor... Că Domnul este foc mistuitor.

Rugaciune inainte de toate. Postul si rugaciunea omoara mandria.
primi pasi ai omului pacatos spre pocainta sunt rugaciunea si postul. Astfel si numai asa se obtine smerenia.
Smerenia NU o poti avea inainte de rugaciune si post.

Sfântul Ioan Scărarul arată că "smerenia se naște în inima omului și din mulțimea rugăciunilor, căci cine are trebuință de ajutorul lui Dumnezeu face multe rugăciuni și pe cât le înmulțește, pe atât i se smerește inima sa. Nimeni, rugându-se și cerând, nu va putea să nu se smerească". Același sfânt spune că smerenia se naște și din cunoștința de sine: "Dreptul ce nu-și cunoaște neputința sa, are lucrările sale pe ascuțișul biciului, nefiind departe de cădere și de leul făcător de stricăciune. Cel ce nu-și cunoaște neputința sa, este lipsit de smerita cugetare" (Cuv. 21).