"Batranii sunt nefericiti pentru ca stiu totul,iar copiii sunt fericiti pentru ca nu stiu nimic!" E adevarata expresia asta,insa e greu de inteles de ce trebuie sa fie asa...Accentul vreau sa-l pun pe copii,pe acesti "mici oameni" nevinovati,siceri si cu sufletul curat! Ganditi-va:suntem mici,pe parcurs ne socializam (invatam sa traim in societate),dar invatand, ne si "murdarim"aceste calitati mai mult sau mai putin innascute! Cine e vinovat:societatea sau natura umana ?
Cand sunt mici,toti copiii sunt la fel(intr-un cuvant:curati).Ideea este ca ,crescand, nu reusesc sa-si "impuna"aceasta curatenie in societate,ci se lasa"murdariti"de membrii ei! ...si astfel ajung batrani si nefericiti! Ce putem face pentru ca aceasta "curatenie"din copilarie sa se pastreze pana la batranete
|