[ory]

Nu ai inteles Jenica,... nu mai vreau sa citesc, am obosit !
O sa spui ca din necredinta si nu am sa contest acest lucru, dar, lasati-ma sa mai am un dram din mine insami, caci prea m-am lasat dusa de oameni si cuvinte, nu doar o clipa , o clipa cat o viata.
Am inteles prea bine ce tot scrie in randurile acestea pompoase, rivale cu principiile mele, in viziunea voastra, am inteles cate bice merit pe constiinta, cat har va risipiti inaintea netrebniciei mele,...am inteles, dar nu mai vreau sa inteleg nimic , decat sa-mi plamadesc asa cum pot suflarea cea de peste zi , de peste noapte...pana ce Dumnezeu, Creatorul si Prietenul oamenilor imi va judeca aceasta pulbere a pieirii .
Calcam in picioare sistematic acest trup trecator, denigram aspectul fizic al lucrurilor intr-o maniera atat de abuziva, dar in acelasi timp ne bazam cel mai mult pe ele si le cerem totul....pe principii spirituale.
Sa fiti Binecuvantati de Dumnezeu, Caruia va dedicati cu atata maiestrie !

Acum multi ani ( pe la 20 de ani ) de zile incepeam astfel o poezie ;

Am saracit in tolba cu sperante
Si clipa s-a golit de dezmierdari,
Iar sufletul imi geme in cadente
In zambetul amar de ferecari...

Omul afiseaza o oarecare deznadejde, o liniste increzatoare si sinistra, cugete stranii de-ndoiala...iar voi perseverati si-i tot dati in cap cu cele canoane. Poate ca ar trebui sa-l ridicati de la alt nivel, poate cu o mangaiere , cu o imbratisare prieteneasca si intensa capabila sa afunde toata erezia lui, intr-o tacere care nu mai are nevoie de atatea cuvinte impozante .
Traim intr-o lume rece, am invatat sa citim intr-o maniera direct proportionala cu pierderea atator sentimente....

P.S . eu nu stau la coafor ore intregi, de fapt nici nu prea calc pe-acolo...