Aici nu pot decat sa ma intreb de ce trebuie neaparat sa crezi ca orice relatzie dintre un barbat si o femeie trebuie sa aiba neaparat la baza o invartoshare intre simtzuri si suflet, intre suflet si inima, intre inima si Dumnezeu si de ce sa privesti neaparat lucrurile mereu ca o cadere, ca o imitare a animalelor, ca o lupta cu nesfarshita si dureroasa intre diferite creaturi, cand omul nu este deosebit de animale, si daca analizazi respectand realitatea, ai sa observi ca si animalele iubesc, respecta, comunica, gandesc, te roaga, lucreaza pentru noi, ... deci intr-un fel se aseamana foarte mult cu noi, si ashteapta de la noi si sa le iubim si ingrijim, noi fiind mai puternici, mai capabili, mai iubitori, avand capacitatea de a comunica cu Dumnezeu... fiind culmea creatziei divine, noi oamenii fiind febletzea cea mare a lui Dumnezeu...
De ce nu este mai simplu sa lashi domnule relatziile dintre barbatzi si femei, dintre tineri si tinere, asha cum sunt, ca stie Dumnezeu de ele si parintzii lor stiu si ei ce este de facut... cred ca ne place prea mult acest sadism al stricarii relatziilor, al sticarii placerilor, al intinarii simtzurilor, in a transforma totul intr-o promiscuitate macabra... Poi nu este deloc asha... si daca ochiul inimii tale este murdar, atunci cum anume vei scoate paiul din ochii altora... si cum de nu obsevi ca prin multitudinea de prisme din barna ochiului tau pana si simpla realitate pare un fel de coshmar...
Poate ca acestia ce osindesc cu atata maretzie inmultzirea si relatziile dintre oameni, se vor linishti totusi cand omul va ajunge sa se inmultzeasca prin diviziune celulara asemanindu-se cu diferite creaturi ce in opinia lor sunt "curate"... aducand pe pamant nenorocirilor creeri de monshtrii prin tot felul de experientze genetice... facand posibile si reale mitul lui Frankenshtein, ori pelicule ca razboiul clonelor...
Parintele Arsenie Boca se refera totusi mai mult la patimi si la caderea omului inspre placerile rudimentare care nu te prea ajuta sa inaintezi spiritual, sufleteshte, sa devi un om mai bun...
|