Omilia II
“Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, fiul lui Avraam” (Mt. 1,1)
Va mai amintiti, oare, de sfatul pe care vi l-am dat mai inainte, rugandu-va sa ascultati īn adanca tacere si cu tainica liniste tot ce va voi spune? Ca azi am de gīnd sa pasesc īn sfintele pridvoare ale Evangheliei lui Matei. De aceea v-am si amintit de sfatul dat. Cīnd iudeii au trebuit sa se apropie de muntele in flacari, de foc, de ceata, de īntuneric si de furtuna (Ies. 19,18), dar, mai bine spus, cīnd nici nu li s-a ingaduit sa se apropie de munte, ci sa auda si sa vada muntele si pe toate celelalte de departe, au primit porunca sa se abtina de la femei cu trei zile inainte si sa-si spele hainele; si toti erau cuprinsi de spaima si cutremur; si Moise īmpreuna cu iudeii. Apoi cu mult mai mult noi, care avem sa auzim cuvinte atīt de inalte, noi care nu stam ca iudeii departe de un munte ce fumega, ci avem sa intram chiar īn cer, cu mult mai mult noi trebuie sa aratam mai mare filozofie, nu spalīndu-ne hainele, ci curatindu-ne īmbracamintea sufletului si departīndu-ne de orice amestec lumesc. Nu veti vedea acum nici ceata, nici fum, nici furtuna, ci chiar pe imparat stand pe tronul acelei negraite slave; veti vedea pe īngeri si pe arhangheli alaturi de El; veti vedea popoare de sfinti īn nenumarate cete.
Asa este cetatea lui Dumnezeu! Īn ea este Biserica celor intai nascuti, duhurile dreptilor, adunarea sarbatoreasca a īngerilor, sangele izbavitor al Domnului, prin care toate s-au unit: cerul a primit pe cele de pe pamīnt, pamīntul a primit pe cele din cer, iar pacea de mult dorita de īngeri si de sfinti s-a īmplinit. In aceasta cetate se inalta stralucitorul si slavitul semn de biruinta al crucii, prazile de razboi ale lui Hristos, pīrga firii noastre, trofeele imparatului nostru. Pe toate le vom cunoaste cu de-amanuntul din Evanghelie. Daca ma veti urmari cu liniste si cu cuvenita luare aminte voi putea sa va plimb peste tot si sa va arat unde zace, trasa īn teapa, moartea, unde este spīnzurat pacatul, unde se gasesc multele si minunatele trofee ale acestui razboi, ale acestei lupte. Veti vedea acolo si pe tiran legat, urmat de multimea prinsilor de razboi; veti vedea acropola, de pe care acel demon spurcat ataca pe toti mai īnainte; veti vedea ascunzatorile si pesterile tīlharului, acum sparte si deschise, pentru ca Īmparatul a intrat si īn ele. Sa nu vi se para, iubitilor, obositoare plimbarea! Daca v-ar povesti cineva de un razboi purtat de oameni, de trofeele si victoriile lui, ati uita si de mīncare si de bautura de dragul acelei povestiri. Este īntr-adevar placuta povestirea aceea, dar cu mult mai placuta este povestirea luptei duse de Hristos!
Gandeste-te, iubite, cīte lucruri minunate ai de auzit! Ai sa auzi ca Dumnezeu, sculīndu-Se de pe tronurile Sale imparatesti, a venit din cer pe pamīnt, S-a pogorat chiar si in iad, stand in linia intai de bataie; ai sa auzi ca diavolul I s-a īmpotrivit, dar, mai bine spus, nu s-a impotrivit numai unui Dumnezeu, ci unui Dumnezeu ascuns in fire omeneasca. Si lucru minunat este ca vei vedea, prin moarte, biruita moartea; prin blestem, blestemul nimicit; iar prin armele prin care diavolul biruia, prin acelea i s-a surpat tirania lui.
Sa ne desteptam deci, sa nu dormim! Iata vad ca portile ni se deschid! Sa intram cu buna rīnduiala si cu cutremur. Pasim chiar īn pridvor.
— Si care-i pridvorul?
— Iata-l: “Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, Fiul lui Avraam”.
— Ce spui? Ne-ai fagaduit ca ne vorbesti de Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu si ne pomenesti de David, un om care a trait cu nenumarate generatii īnainte, spunandu-ne ca el este tata si stramos al lui Iisus Hristos?
.................................................. ....
Cam atat, restul gasiti in carte :)
|