View Single Post
  #3  
Vechi 11.06.2010, 03:43:53
orthodoxia.i.thanatos orthodoxia.i.thanatos is offline
Banned
 
Data înregistrării: 09.05.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 721
Implicit Partea a II-a

Deci, spui ca este imposibil sa fii bun in afara Bisericii din cauza ca pacatul si radacinile pacatului pot fi extirpate numai in interiorul Bisericii?

Mai mult decit atit: numai in Biserica pacatul poate fi cunoscut, pentru ca vointa lui Dumnezeu a fost facuta cunoscuta in toata plinatatea ei numai Bisericii. Daca noi nu stim care este vointa lui Dumnezeu, atunci nici nu ne putem pocai asa cum se cuvine cind Ii incalcam vointa. Biserica este unicul spital in care primim si diagnosticul corect al bolii, si vindencarea de boala.

Foarte bine, dar cum se face ca exista minuni in afara Bisericii, chiar si in religiile necrestine?

Minunile – daca ele sint cu adevarat de la Dumnezeu si nu de la Cel Rau – nu sint o dovada (sau nu neaparat) a bunatatii umane a celui care face minunea, ci o dovada a milei lui Dumnezeu.

Deci, daca un catolic sau un anglican sau un hindus face o minune, aceea nu inseamna nimic, pe cind daca o face un ortodox, atunci aceea e lucru mare!

Eu nu am spus asta. Am zis doar ca o minune, daca e de la Dumnezeu arata in primul rind ca Dumnezeu este milostiv. Daca ea dovedeste si bunatatea persoanei care o infaptuieste, asta ar fi o alta intrebare care trebuie examinata cu mare atentie.

Nu neg ca minuni adevarate pot avea loc si in afara Bisericii, Dumnezeu “face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Matei 5:45). Mai mult, cind Sf. Ioan i-a interzis unui om sa alunge demonii cu numele lui Hristos pentru ca acela “nu merge dupa noi”, Hristos nu a fost de-acord cu el. “Nu-l opriti”, a zis El, “caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi” (Marcu 9:38-40).

Pe de alta parte, tot Domnul a spus: “22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? 23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea” (Matei 7). Deci este posibil sa faci minuni in numele lui Hristos si sa fii, totusi, un om rau. Dumnezeu poate face o minune printr-un om rau, si nu ca sa dovedeasca bunatatea (inexistenta) a acelui om, ci pur si simplu din compasiune pentru cei peste care se rasfring efectele minunii. Iuda a facut minuni; Sf. Ioan Botezatorul, cel mai drept dintre drepti, nascut din femeie n-a facut nici o minune…

Sa nu uitam si ca minuni si profetii aparent crestine pot fi facute prin Cel Rau. O fata spunea adevarul despre Apostolul Pavel indemnind oamenii sa il urmeze, dar ea vorbea printr-un spirit pitonicesc pe care Apostolul, apoi, l-a exorcizat (Fapte 16:16-18). Eu cred ca marea majoritate a minunilor facute in religiile pagine, precum hinduismul, vin de la Cel Rau pentru “ca toti dumnezeii neamurilor sunt idoli” (Psalmi 95:5).

Daca si cei care fac minuni pot fi de-ai diavolului, atunci cine poate fi mintuit?

Trebuie sa facem distinctie intre a poseda daruri spirituale si mintuire. “Dar nu va bucurati de aceasta, ca duhurile vi se pleaca”, zice Domnul Hristos, “ci va bucurati ca numele voastre sunt scrise in ceruri” (Luca 10:20). “Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt” (1 Corinteni 13:2).

Uita ca aici sint de acord cu tine! Dragostea este caracteristica dominanta a crestinului. Si ma simt nevoit sa-ti spun ca aceasta este in mod evident exact ceea ce lipseste in tot ce mi-ai spus tu. Iti trebuie cam multa mindrie sa crezi ca voi ortodocsii, si numai voi, apartineti Bisericii celei Adevarate! Si iti mai trebuie si ura sa crezi ca toti, cu exceptia voastra vor fi condamnati!

Dar eu nu am spus asta!

Ba da, ai spus!

Am zis ca Biserica lui Hristos, prin care inteleg in exclusivitate Biserica Ortodoxa, este singura Arca a mintuirii. Daca, asa cum Sf. Nectarie de la Optina a spus, au existat oameni in afara Arcai lui Noe care n-au murit, atunci exista si oameni in afara Bisericii care vor fi mintuiti. Dar nu am spus ca toti cei din Arca se vor mintui, pentru ca unii pot sa se arunce in afara prin faptele lor rele. Si nici n-am spus ca cei care inoata inspre Arca si n-au apucat sa urce pina sa moara nu ar putea fi mintuiti. Cine poate sa zica ca Dumnezeu cel Atotstapinitor, Cel care cunoaste inimile tuturor, n-ar putea sa-si intinda mina catre cei care, din ignoranta sau circumstante potrivnice, n-au reusit sa suie in Arca inainte ca noaptea mortii sa se lase peste ei, dar care in inimile si mintile lor jinduiesc dupa adevar? “Toate le nadajduieste” (1 Corinteni 13:7).

[cu ironie]Ce ingaduitor esti! Dar cred ca ce spui este mai mult speranta pioasa decit marturisire de credinta, nu-i asa?

Bineinteles. Din punct de vedere dogmatic putem si trebuie sa afirmam ca, asa cum Sf. Ciprian al Cartaginei zice, “nu exista mintuire in afara Bisericii” (Sf Ciprian, Despre unitatea Bisericii). Domnul Hristos Insusi a spus si a intarit: “Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Si din nou: “Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi” (Ioan 6:53). Apostolul Petru a spus si el: “Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos?” (1 Petru 4:18)

Mai mult, daca noi ne presupunem in mod arogant mai “milostivi” decit Domnul Insusi si ne indreptatim sa-i “iertam” pe cei care traiesc in religii false sau erezii, nu numai ca pacatuim prin incalcarea credintei asa cum este ea exprimata in dogma, dar si prin lipsa de iubire pentru ca ne facem vinovati de incurajarea acelora in eroare dindu-le sperante false ca pot ramine in minciuna fara sa-si puna in pericol sufletele nemuritoare, lipsindu-i astfel de teama de Dumnezeu si de motivatie pentru a cauta adevarul, conditii care pot singure sa-i duca la mintuire.

Vorbeai mai inainte despre “ignoranta si circumstante potrivnice”. Dumnezeu tine cont de ele cu siguranta!

Bineinteles ca tine cont de ele. Dar “a tine cont” nu-i acelasi lucru cu “a ierta toata vina”. Gindeste-te la parabola cu sluga neascultatoare: “47. Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. 48. Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin. Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere” (Luca 12). Cu alte cuvinte, ignoranta cu privire la voia Domnului si adevarul Sau poate imblinzi sentinta, dar nu o poate inlatura complet.

De ce? Nu acelasi Domn a zis: “Daca ati fi orbi n-ati avea pacat” (Ioan 9:41)?

Da, numai ca noi nu sintem niciodata complet orbi, iar pentru ca sintem oi create dupa chipul Bunului Pastor avem intotdeauna acces la “Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume” (Ioan 1:9). Apostolul Pavel spune clar ca paginii care nu cred in Creatorul Unic al universului nu au nici un fel de scuza “19. pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aratat lor. 20. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire (Romani 1). Dumnezeu “nu S-a lasat pe Sine nemarturisit” (Fapte 14:17) nici chiar printre pagini.

Sf. Ioan Gura de Aur (Prima Omilie despre Hannah, 3) spune ca pentru fiecare om exista creatia care il inconjoara si constiinta din el care il pot duce de la minciuna catre Biserica, cea care este al treilea mare martor al adevarului, “stalp si temelie a adevarului” (1 Timotei 3:15), dupa cum si Sf. Pavel spune. Creatia si constiinta nu pot de unele singure sa-i dezvaluie omului intregul adevar, dar daca acesta urmeaza ce i s-a relevat partial prin creatie si constiinta, atunci Dumnezeu il ajuta sa descopere adevarul in toata plinatatea sa prin Biserica. Nu exista nici o situatie reala, oricit de indepartat si de opus Bisericii cineva s-ar putea afla din care Domnul, Cel Care doreste ca toti sa fie mintuiti si sa ajunga sa cunoasca adevarul, sa nu poata fi salvat daca acela cauta cu sinceritate. Asa ca pentru intrebarea “De ce este cel ignorant pedepsit?” raspunsul, dupa Sf. Teofilact din Ohrid este: “Pentru ca atunci cind el putea sa afle n-a vrut sa o faca si si-a fost cauza propriei ignorante din lene” (Sf. Teofilact, Explicatie la Evanghelia dupa Sf. Luca 12:47-48).