[orthodoxia.i.thanatos]

Dar ce se intimpla daca un pagin sau un eretic n-a cunoscut niciodata adevarul sau Biserica sau a intilnit numai reprezentanti pacatosi sau ignoranti ai Bisericii? Putem spune despre unul ca acela ca este orb si ignorant si, prin urmare, care nu pacatuieste?

Totul depinde de natura si de nivelul de ignoranta. Exista ignoranta voluntara si exista ignoranta involuntara. Daca n-ar exista ignoranta involuntara, Domnul nu ar fi spus de pe Cruce: “Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23:34). Iar rugamintea Sa a fost ascultata pentru ca in ziua Cincizecimii Petru i-a indemnat pe evrei sa se pocaiasca zicind: “stiu ca din nestiinta ati facut rau” (Fapte 3:17), dupa care mii s-au pocait si botezat. La fel si Apostolul Pavel zice: “am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta” (1 Timotei 1:13). Numai ca, te rog sa observi, au raspuns adevarului atunci cind le-a fost prezentat, de unde rezulta ca ignoranta lor a fost involuntara si, prin urmare, scuzabila.

De cealalta parte exista impietrire a inimii care il opreste pe om sa raspunda la semnele pe care Dumnezeu le face cu privire la adevarul Sau, semne exterioare si indemn inauntrul fiintei. Aceasta este ignoranta voluntara. Oamenii care sint impietriti in acest fel nu cunosc adevarul din cauza ca nu vor sa il cunoasca. Acest refuz incapatinat este ceea ce Domnul numeste “hula impotriva Duhului” (Matei 12:32) care nu va fi ieratata nici in veacul de apoi.

De ce nu poate fi iertata?

Fiindca iertarea se da celui care se pocaieste, iar primirea canonului este recunoastere a adevarului despre sine. Totusi, daca omul refuza sa priveasca adevarul si lupta activ impotriva lui in sufletul sau, atunci el nu se poate pocai si, ca atare, nu poate fi iertat. Luptind impotriva adevarului omul lupta impotriva Duhului Sfint al Adevarului, care duce la tot adevarul (Ioan 16:13). Se poate intimpla ca un om sa greseasca in mod sincer cu privire la Hristos pentru o vreme, ceea ce i se poate ierta, asa cum i s-a iertat si Apostolului Pavel, dar daca la ignoranta se adauga refuzul de a asculta indemnul la adevar care ii este implantat in suflet de catre Duhul adevarului, atunci nu mai exista speranta. Deci, paginul care ramine in mod incapatinat in paginism in ciuda invataturii Bisericii celei Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostolica huleste impotriva Duhului adevarului si nu poate fi mintuit.

Si chiar nu exista speranta pentru eretic?

Atita timp cit exista viata, exista si speranta. Sint multe exemple de oameni care au ramas in erezie intreaga lor viata si s-au convertit la adevar chiar inaintea mortii. Nu exista speranta doar pentru cei care nu iubesc adevarul. Pe asemenea oameni Domnul nu-i va calauzi inspre adevarul Sau pentru ca aceia nu si-l doresc. Mai degraba ii va lasa sa fie inselati de Antihrist “10. fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca. 11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, 12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea” (2 Tesalonieni 2).

Foarte bine, dar tot nu sint convins ca Biserica ta este Biserica Adevarata. De fapt, in general, nu imi place acest concept de “Biserica cea Una si Adevarata”. Dupa mine, prea aduce a bigotism si intoleranta.

Stii ca toleranta nu este o virtute crestineasca?! Dragostea este.

Ma uimesti! Nu este toleranta o forma de iubire? Si nu este tot ce-i ura nepermis crestinului?

Nu. Domnul Dumnezeu nostru este un Dumnezeu fierbinte. El asteapta ardoare de la noi – ardoare pentru ceea ce-i bun si ura pentru ceea ce-i rau. “Cei ce iubiti pe Domnul, urati raul” (Psalmi 96:10). Cea ce El uraste cel mai mult este lipsa de ardoare: “15. Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! 16. Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea” … asa ca “sarguieste dar si te pocaieste” (Apocalipsa 3:15-16,19). Sf Grigore din Nyssa a scris astfel: “Cel ce face legea vietii ne-a indreptatit la un singur fel de ura. Vreau sa spun aceea fata de sarpe, si pentru nimic altceva nu sintem ingaduiti sa ne exercitam aceasta insusire de a uri, ci doar ca resursa impotriva raului” (Sf. Grigore de Nyssa, Scrisoarea a VII-a catre Eustathia, Ambrosia and Basilissa).

Si totusi asta inseamna ca nu ne este permis sa urim fiintele umane. Nu trebuie sa urim pacatul si sa iubim pacatosul? Asta este exact genul de invatatura care duce la arderea ereticilor pe rug!

Nu. Nici Sf Grigore si nici un alt sfint al Bisericii Ortodoxe despre care stiu nu indeamna la persecutarea oamenilor pentru convingerile lor religioase. Dragostea crestineasca detesta folosirea violentei ca mijloc de convingere, dar nu merge la cealalta extrema incetind sa incerce sa convinga. Iar daca aceia persista in invataturile lor mincinoase, nici nu are retinere in a-i proteja pe altii de influenta lor! Daca iubim pacatosul si urim pacatul, atunci trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta sa-l scapam de la acel pacat si sa-i ferim pe ceialalti de la acesta.

Cred ca asta este tipul de bigotism care vine din credinta ca te afli in “Biserica cea Una si Adevarata”. Asta este sursa persecutiei religioase, a Inchizitiei etc.

Cauza persecutiei religioase nu este pretentia de a poseda adevarul, ceea ce toti oamenii cu ratiune care mediteaza la credinta lor pretind, ci pasiunile omenesti.

Ce parere ai despre Ivan cel Groaznic? Sau despre majoritatea imparatilor ortodocsi? Nu au discriminat ei ereziile?

Biserica l-a excomunicat pe Ivan, care a fost mai degraba prigonitor al ortodocsilor decit un instrument al persecutiei lor impotriva altora. Iar in ceea ce-i priveste pe imparatii care au discriminat ereziile, sint cu totul de acord cu ei. Ar fi irational sa pui adevarul si minciuna pe picior de egalitate. Sf. Teodosie de la Lavra Pesterilor din Kiev, unul dintre cei mai mari sfinti care au trait vreodata, a spus ca prin cinstirea credintei altora necinstim credinta noastra. Scolile din zilele noastre trateaza cu aceeasi importanta teoriile lui Ptolemeu, Newton sau Einstein? Bineinteles ca nu!

Asta-i altceva! Acolo discutam despre fapte stiintifice!

Eu nu vad nici o diferenta in principiu. Deviza nostra este: spune adevarul intotdeauna, respinge minciuna intotdeauna. Daca oamenii de stiinta fac asta in domeniul lor, unde nu exista certitudine, iar “faptele” sint in mod constant disputate de cei care le investigheaza mai tirziu, de ce nu am face-o noi in domeniul incomparabil mai important si mai inalt al credintei religioase ale carei fapte de netagaduit ne-au fost comunicate de Adevarul Insusi? Avem multe “semne doveditoare” cu privire la Inviere (Fapte 1:3), iar Sf. Pavel a spus: “n-am primit-o [Evanghelia] de la om, nici n-am invatat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos” (Galateni 1:12).

Si ce se intimpla daca toata lumea pretinde ca a primit relevatie de la Dumnezeu?

Atunci trebuie sa verifici cu rabdare cine spune adevarul si cine a fost inselat de “parintele minciunii”. Asa cum oamenii de stiinta au metode cu care compara diferitele ipoteze si hotarasc care (daca exista vreuna) este cea corecta, tot asa si noi crestinii ortodocsi avem metode cu care sa stabilim ce este adevarat si ce este minciuna in domeniul religios. Si tot asa cum oamenii de stiinta nu vor accepta niciodata ca poate exista mai mult decit o singura explicatie adevarata pentru un singur fenomen empiric, la fel nici noi nu vom primi vreodata ca poate exista mai mult decit un singur adevar religios.

Nu s-ar putea intimpla ca fiecare credinta religioasa sa detina parte a adevarului?

Nu. Adevarul este Unul si ne-a fost relevat de Adevarul Insusi: “Un Domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4:5).

Deci nu exista deloc adevar in religiile necrestine?

Nu am spus asta. Lui Satan ii place sa se arate in chip de inger de lumina (2 Corinteni 11:14). El amesteca nedreptatea cu adevarul (Romani 1:18) si asa, cu momeala unor idei ce par drepte, ca “iubire”, “pace”, “libertate”, care interpretate corect sint cu adevarat bunuri de la Dumnezeu, el ii amageste pe oameni catre abisul de minciuna. Exista o singura religie care contine “adevarul, tot adevarul si nimic altceva decit adevarul”. Toate celelalte religii fiind ca si parazitare la Unicul Adevar contin adevaruri partiale, dar transforma chiar si aceste adevaruri partiale in miciuna prin asociere cu minciuna, asa cum si o doza mica de otrava introdusa intr-o bucata de piine face otravitoare toata acea bucata de piine.