Multe si mari sunt nemultumirile lui Dumnezeu in ce ne priveste, dar dintre ele, cred ca mandria de a ne indaradnici si de a nu cerceta Cuvantul Adevarului acolo unde Duhul Sfant ni-l aduce prin sfintii nostri parinti, cred ca trimite sufletul in adancul iadului, fara vreo sansa de a mai putea face ceva, nici macar cei de dupa noi. Iar asta pentru ca noi, cei mandri, nu ne facem rau doar noua, ci si celor care poate inca mai au nelamuriri, iar proasta noastra invatatura ii sminteste in loc sa-i intelepteasca. Vom raspunde in fata lui Dumnezeu pentru fiecare suflet ratacit din cauza mandriei noastre de a crede ca suntem in masura sa indrumam pe cineva... Orb pe orb nu se vor putea povatui, iar finalul este oricum previzibil.
Dragii mei useri ai acestui forum ortodox care sunteti de alta confesiune, macar din bun simt pentru calitatea de oaspeti, va rugam sa incetati sa va mai fluturati invataturile ratacite. E de-ajuns ca ne pomenim cu voi la usi incercand sa convingeti naivi carora sa le spuneti tot felul de povesti si sa ponegriti preotii si biserica ortodoxa, ca si cum in randurile voastre toate ar fi in roz. Daca ne-am pune mintea cu voi, probabil insasi credinta noastra ar fi umbrita de mandrie si alte ispite care apar in orice dispute.
Legile lui Dumnezeu nu pot fi schimbate sau negociate. Ele exista, iar interpretarile noastre nu-si au rostul. Cine vrea cu adevarat sa se mantuiasca, nu cerceteaza daca Dumnezeu exista, pentru ca il simte in el. Rodul cercetarilor noastre nu are la baza altceva decat duhul care ne stapaneste. Cum pot sa spun ca-l am pe Dumnezeu in suflet, daca ignor toata invatatura sfintilor parinti, care au fost si sunt dovada vie a harului cel sfant? Cum pot sa cred ca nu sunt ratacit, daca refuz sa verific scrieri lasate de-a lungul a doua mii de ani (sau chiar mai vechi daca punem la socoteala si pe vechii prooroci dinainte de Hristos), iar daca totusi citesc, imi permit sa am rezerve si sa ma indoiesc de lucruri consfintite de mii de martori, poate multi dintre ei departe de a putea fi banuiti de afilierea la o religie anume?
E foarte trist si am constatat eu insumi ca e mai usor sa stavilesti un fluviu si sa-i schimbi directia, decat sa readuci credinta adevarata in sufletul unui sectar. E atat de stapanit de mandria pe care diavolul i-a pus-o in suflet, incat el chiar crede ca face voia lui Dumnezeu, buchisind sfanta scriptura pe fata si pe dos si cautand altfel de interpretari decat cele pe care sfintii parinti ni le-au dat. Daca ar fi bunavointa, eu cred ca este deajuns sa citim viata Sf. Spiridon al Trimitundei cu toate minunile pe care le-a facut in timpul vietii (sa nu mai vorbim de cele de dupa) si-atunci vom intelege si ce inseamna credinta, smerenia, soborul preotilor, sfanta biserica, sfanta cruce si harul lui Dumnezeu care se revarsa peste oricine se smereste si se roaga ACELUI Dumnezeu, in numele Sfintei Treimi. Tot ce-i in plus, sunt vorbe si slava desarta. Nimic nu suntem noi in masura sa adaugam sau sa stergem din cele ce ni s-au lasat noua. Nu va mai certati cu noi, cei ce cunoastem mult prea putin din cat ar trebui. Nu noi constituim Cuvantul Adevarului, iar parerile noastre nu au caracter oficial. Daca vreti neaparat sa va bateti cu caramida in piept pentru credinta voastra "adevarata", faceti-o acolo unde lipseste caracterul "ortodox". Asa cred eu ca-i corect.