[patinina34]

asupra Mîntuitorului şi neprimind mîntuitoarea Lui împărăţie[COLOR=#800080][1][/COLOR], Iudeii nu săvîrşesc nimic nou, căci nebunia le era obişnuită lor de demult.
chemat-au pe Domnul, şi El i-a auzit pe dînşii.
7 În stîlp de nor grăia către dînşii,
Zice: Aveau multă îndrăzneală către Dumnezeu, că aceia Îl rugau, iar El îi auzea, şi le da cererile şi vorbea cu dînşii în priveliştea tuturor, arătîndu-Se prin nor. Apoi, ne învaţă că nu i-a împărtăşit cu nedreptate de acest dar:
că păzeau mărturiile Lui şi poruncile Lui pe care le-a dat lor.
Că, petrecînd ei după Legeşi vieţuind după poruncile Lui, le-a dăruit lor darul acesta.
8 Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu milostiv Te-ai făcut lor
Zice: Tu eşti – o Stăpîne! – Cel propovăduit de noi, Cel ce i-ai împărtăşit pe aceia de atîta îndrăzneală şi i-ai învrednicit de multă milostivire.
şi izbîndind spre toate izvodirile lor.
Iar Simmah, aşa: „Şi izbăvitor ai fost pentru asupririle ce li se făceau lor.” Că pe cei ce s-au sculat cu tiranie împotriva marelui Moisi i-a dat focului, iar pe cei ce au scăpat de văpaie i-a trimis în mormînt de vii, poruncind să se desfacă pămîntul.[COLOR=#800080][2][/COLOR]Şi, pentru tirania lor, a arătat locul acela mormînt de sine-şi făcut, şi i-a cufundat în pămînt cu valuri prea-slăvite pe cei ce călătoriseră prin mare şi pedestriseră[COLOR=#800080][3][/COLOR]adîncul acela[COLOR=#800080][4][/COLOR]. Iar pe cei ce s-au sculat împotriva lui Samuil Proorocul i-a dat silniciei lui Saul şi i-a împresurat cu multe feluri de primejdii.[COLOR=#800080][5][/COLOR]
9 Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în muntele cel sfînt al Lui, că sfînt este Domnul Dumnezeul nostru!
Deci, urmînd buna-credinţă a acestor minunaţi bărbaţi, aduceţi cuviincioasa cinste lui Dumnezeu! Iar „munte sfînt”, de demult se numea Sinaiul, iar acum - înălţimea cunoştinţei de Dumnezeu. Că aşa a proorocit şi Isaia, şi Miheia: „În zilele cele de pe urmă, va fi arătat muntele Domnului”, adică va fi arătată tuturor cunoştinţa de Dumnezeu. Şi dumnezeiescul Apostol îl ştie pe Sion munte gîndit, că zice: „V-aţi apropiat la muntele Sion şi la cetatea Dumnezeului celui viu, la Ierusalimul cel ceresc.” Deci, după cunoştinţa dată nouă de Dumnezeu, ni s-a poruncit să aducem Lui închinăciune „şi să-L mărturisim pe Cel ce S-a făcut om pentru noi Dumnezeu din Dumnezeu şi Unul Născut Fiu al Tatălui. Amin.”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat Iudeilor: Iată Împăratul vostru! Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decît pe Cezarul” (Ioan 19:14-16).

[COLOR=#800080][2][/COLOR]„Cum a încetat el (Moisi) să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut pămîntul sub aceia, şi şi-a deschis pămîntul gura sa şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Core şi toată averea; şi s-au pogorît ei cu toate cîte aveau de vii în locuinţa morţilor, i-a acoperit pămîntul şi au pierit din mijlocul obştii. Şi tot Israilul care era împrejurul lor a fugit la strigătele lor, că ziceau: Să nu ne înghită şi pe noi pămîntul! A ieşit apoi foc de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au adus tămîie” (Numerii, 23:31,35). Înfricoşata pedeapsă a fost urmarea răzvrătirii leviţilor, pe care am amintit-o mai sus.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Umblaseră pe jos, pedestru.

[COLOR=#800080][4][/COLOR]Adică marea s-a desfăcut ca să nu-i înece, iar pămîntul tocmai dimpotrivă, pentru a-i cufunda.

[COLOR=#800080][5][/COLOR]Vezi Cartea întîi a Împăraţilor.