[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 100

Psalmul lui David.

Unele din pre-scrieri au aşa: „întru a patra a Sîmbetelor”, dar nici la Evreu, nici la ceilalţi tălmăcitori, nici la Cei 70 nu am aflat această adăugire. Iar Psalmul are pricina că Iosia împăratul a surpat din temelii toate capiştile idoleşti, i-a ucis pe popii acestora şi a povăţuit norodul către buna-credinţă mai dinainte. Şi nu s-a grijit numai de sănătatea dogmelor, ci s-a sîrguit şi pentru isprăvile faptei bune, judecînd cu dreptate, cinstind dreptatea, izbîndind celor nedreptăţiţi, muncindu-i pe asupritori, purtînd grijă de folosul celor ce împreună-locuiau. Văzîndu-le pe acestea de departe, Fericitul David a scris Psalmul de faţă povestind fapta bună a aceluia şi înainte-punînd tuturor oamenilor chipurile desăvîrşirii.
Milă şi judecată voi cînta Ţie, Doamne.
Că - de vreme ce pe cei nedreptăţiţi îi miluia, iar pe cei ce făceau nedreptăţi îi pedepsea - minunatul Iosia a numit povestirea acelor fapte laudă a milei şi a judecăţii.
2 Cînta-voi şi voi merge cu pricepere în cale fără prihană.
Iar Simmah, aşa: „Viersui-voi şi pricepe-voi calea cea fără de prihană.” Calea fără prihană şi plăcută lui Dumnezeu, pe care am văzut-o prin darul Duhului, pe aceasta o voi spori acum prin cîntarea de laudă.
Cînd vei veni către mine?
Că atîta curăţie a cîştigat bărbatul acesta minunat, cît a strigat către Dumnezeu cu îndrăzneală: „Cînd vei veni către mine?”, în loc de: „Ţi-am gătit cum se cuvine palaturile împărăteşti, doresc de venirea Ta – o Stăpîne! Voiesc arătarea Ta, dă-mi dară lucrul cel dorit!
Umblat-am întru nerăutatea inimii mele în mijlocul casei mele.
Cu prostime am trăit, nu am fost făţarnic, nu mă arătam altul cu cei din afară, iar în casă să le fac pe cele împotrivnice, ci cele ascunse ale mele se uneau şi se potriveau cu cele arătate.
3 Nu am pus înaintea ochilor mei lucru fără de lege,
Nu uram numai faptele cele nelegiuite, ci lepădam şi aducerile lor în minte, mai înainte de toate gîndul meu tocmindu-l şi îndreptîndu-l.
pe cei ce făceau călcări de lege i-am urît.
Mă întorceam încă şi de la cei ce defăimau dumnezeiştile Tale legi.
4 Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică,
Prieteni îmi erau cei ce cinsteau dreptatea, iar pe cei ce voiau cele împotrivnice şi nu voiau să aibă gîndul cel drept, îi ţineam departe de adunările mele.
pe cel ce se abate de la mine, pe cel rău, nu-l cunoşteam.
Şi - dacă cineva din cei ce erau împreună cu mine, care săvîrşea răutatea, ar fi voit să se depărteze de împreunarea mea - nu socoteam despărţire o astfel de despărţire, aşa de lesne era foarte defăimat mie cel ce alegea răutatea.
5 Pe cel ce clevetea pe ascuns pe vecinul său, pe acesta îl goneam.
Şi pîrile făcute în taină nu le primeam, ci îi goneam pe cei ce se ispiteau a unelti acest lucru.
Cu cel mîndru cu ochiul şi cu cel nesăţios la inimă, cu acesta nu mîncam.
Nici pe cei mîndri şi lacomi nu îi făceam împreună-meseni.
6 Ochii mei - peste credincioşii pămîntului, ca să şadă ei împreună cu mine.
Şi de soboarele mele şi de sfatul meu se împărtăşeau cei ce erau împodobiţi cu credinţa şi care demult le socoteau vrednice pe cele dumnezeieşti.
Cel ce umbla în cale fără prihană, acesta îmi slujea.
Făceam multă purtare de grijă nu numai de prieteni şi de sfetnici, ci şi de slujitorii mei, că foloseam slujitori pe cei ce se îngrijeau de fapta bună şi erau izbăviţi de răutate.
7 Nu va locui în mijlocul casei mele cel ce face mîndrie,
Şi nu voiam a-l avea împreună-locuitor în casa mea pe nici unul din cei ce foloseau trecerea cu vederea şi nebăgarea de seamă.
cel ce grăia nedreptăţi nu s-a îndreptat înaintea ochilor mei.
Şi, dacă cineva m-ar fi sfătuit sau ar fi cerut lucruri nedrepte, se ducea împiedicîndu-se de al său scop, că aveam sîrguinţă a-mi astupa urechile de către cei ce voiau să clevetească.
8 În dimineţi am ucis pe toţi păcătoşii pămîntului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelege.
Ne-am învăţat arătat acest lucru din istorie, că i-a dat la moarte pe toţi popii rău-credincioşi şi a curăţat cetatea cea sfinţită. Iar „dimineaţă” numeşte începutul împărăţiei lui, căci ca o dimineaţă a răsărit el cu dreptatea cuvenită şi care lumina. Iar cel ce voieşte cu de-adinsul să ştie fapta bună a bărbatului o va afla pe aceasta întru A doua istorie a Paralipomenilorşi întru A patra a Împăraţilor. „Deci sîrguiască-se fiecare a se face următor al bărbatului acestuia, ca să se împărtăşească de îndrăzneala sa înaintea lui Hristos. Amin.”