Citat:
|
În prealabil postat de daniel7
De ce oamnei nu cred, nu vor, sa fie contienti ca nu este indeajuns sa ne rugam, ci trebuie sa si credem, in Cel carui ne rugam, si in rugaciunile noastre, S-ai dam a noastra fiinta si a noastra iubire, Oare nu a fost de ajuns ca si-a trimes El Fiul sa ne mintuiasca si sa ne ierte, sa ne binecuvanteze, si sa ne iubesca chiar si atunci cand era rastihnit.
Unde ne ie credinta si iubirea de vrasmasi?
|
Un crestin, citind viata Sfântului Serafim de Sarov, a luat hotarârea de a petrece în fiecare noapte câteva ore în rugaciune. Venind sa ia binecuvântare pentru asta, duhovnicul l-a întrebat:
- Acum cât timp te rogi în fiecare zi?
- Cam jumatate de ora. Nu mai mult, caci sunt obosit din cauza serviciului.
- Si de acum serviciul o sa îti fie mai usor?
- Nu, o sa fie la fel, dar am sa ma lupt mai mult cu oboseala.
- Lasa socotelile astea, lasa râvna fara masura. Daca vei citi viata Sfântului Ierarh Nicolae, o sa îti propui sa faci câteva minuni? Nu merge asa. Ia-o încet, sa nu ajungi în prapastie. Si, dupa ce vei începe sa te rogi mai mult în fiecare zi, abia apoi sa îmi vorbesti despre privegherea de noapte.