[orthodoxia.i.thanatos]

Ce inseamna Ortodoxia?

Ortodoxia inseamna “dreapta marire”, a te inchina drept lui Dumnezeu, pentru ca exista si preaslavire care nu este pe placul lui Dumnezeu. Ortodoxia este dreapta marire a lui Dumnezeu prin credinta si inchinare dreapta. In limbaj comun, Ortodoxia inseamna simplu “credinta cea dreapta”.

De ce este necesara o credinta dreapta?

Nu putem aduce slava la ceea ce nu cunoastem, iar credinta cea dreapta inseamna adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Cei care nu au credinta cea dreapta nu pot sa-L preamareasca pe Dumnezeu in chip drept. Acestora dreptcredinciosii le spun, si nu din mindrie, ci din recunostere umila a comorii ce li s-a dat, “Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim” (Ioan 4:22).

Ce este Biserica Ortodoxa?

Biserica Ortodoxa este Biserica care are Ortodoxia - “credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna” (Iuda 3) si “inchinarea in duh si in adevar” (Ioan 4:23) – ceea ce inseamna inchinare la Dumnezeu Tatal in Fiul, Care este Adevarul, si in Duhul Sfint, Care este Duhul adevarului. Ea este Trupul lui Hristos, locuinta Duhului Sfint, Arca Mintuirii, Vita cea Adevarata. Intr-o alta definitie, este Biserica cea Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostolica – Una in unitatea Ei de credinta si inchinare, Sfinta prin Tainele Ei si prin multimea barbatilor sfinti si a femeilor sfinte pe care i-a dat, Soborniceasca prin totalitatea si plinatatea ei in fiecare din partile Ei componente, Apostolica prin origine si succesiune neintrerupta de la Apostoli si prin fidelitate fata de invataturile apostolice. Sf. Gherman al Constantinopolului defineste Biserica ca si “casa divina in care jertfa vie si tainica se savirseste… si a carei pietre pretiose sint dogmele dumnezeiesti lasate de Domnul invataceilor Sai”.

Cita dovada de bigotism! Si-atunci ce sint celelalte Biserici – cea romano – catolica sau cele protestante, de exemplu?

Ele sint ramuri care au fost taiate de la Vita cea Adevarata de-a lungul secolelor. Biserica Vestului a fost Ortodoxa pentru prima mie de ani a istoriei crestinismului, dar in 1054, dupa o perioada indelungata de declin, Roma s-a rupt de Estul Ortodox si a introdus o intrega serie de invataturi eretice: infailibilitatea papala si universalitatea jurisdictiei papale, purcederea Duhului Sfint de la Tatal si de la Fiul (Filoque), indulgentele, purgatoriul, Harul creat etc. Protestantii s-au despartit de Roma in secolul al XVI-lea, dar nu s-au intors la Ortodoxie si Biserica cea Adevarata, ci au introdus alte erezii prin respingerea Traditiei, a Tainelor, a rugaciunilor pentru morti, a cinstirii Sfintilor etc.

Si ce vrei sa spui? Ca nu exista oameni buni si in celelalte Biserici?

“Nimeni nu este bun decit numai Unul Dumnezeu” (Matei 19:17). Omul in conditia sa cazuta nu este si nu poate fi bun. “Nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul.” (Psalmi 13:1,3). Chiar si Apostolii au fost numiti rai de catre Domnul (Luca 11:13). Omul poate deveni bun numai prin unire cu Singurul care este Bun, Dumnezeu. Aceasta unire este posibila numai tinind poruncile, iar prima porunca este sa te pocaiesti si sa te botezi. Poti spune despre om ca este bun in sens real numai atunci cind el se pocaieste si primeste botezul, singurul botez, cel al Bisericii celei Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostolica, prin aceasta primind in el bunatatea lui Dumnezeu. “Bunatatea” celui cazut, a omului nebotezat nu este buna in ochii lui Dumnezeu, ci doar “vesmint intinat”, in cuvintele Prorocului Isaia (64:6).

Deci, ortodocsii sint buni, iar toti ceialalti sint rai? Ce sa spun, pare o religie foarte plina de sine in ce priveste corectitudinea, ca si cea a fariseilor pe care chiar Domnul a condamnat-o!

Nu, noi nu spunem ca toti ortodocsii sint buni, si asta din cauza ca, fapt trist, foarte multi ortodocsi nu folosesc bunatatea, Harul care li s-a dat prin botez ca sa faca lucrurile cu adevarat bune, insa si pedeapsa lor va fi mai mare decit a celor care n-au primit niciodata botezul. “Caci mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptatii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, data lor” (2 Petru 2:21). “26. Caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostiinta despre adevar, nu ne mai ramane, pentru pacate, nici o jertfa, 27. Ci o infricosata asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici (Evrei 10).

Ce imagine intunecata imi prezinti! Cei nebotezati nu pot sa faca bine, iar cei care pacatuiesc dupa botez vor fi chiar si mai rau pedepsiti!

Nu e chiar asa. Chiar daca nu putem fi botezati inca odata pentru iertarea pacatelor, putem primi iertarea de pacate in alte feluri: prin rugaciune si lacrimi, prin post si dind pomana, dar in primul rind prin tainele Marturisirii si a Sfintei Impartasiri. Dumnezeu nu-i respinge pe cei care se pocaiesc din toata inima, asa cum si David a spus: “inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalmi 50:17).

Bine, dar atunci nu este posibila o asemenea iertare pentru toti oamenii? Nu s-a pocait David chiar in psalmul pe care l-ai citat si n-a primit el iertare de la Dumnezeu?

Ba da, dar mintuirea nu inseamna numai iertarea pacatelor, ci si dobindirea sfinteniei, sfintenie “fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14) si pe care o capeti numai prin tainele Bisericii, insa pe care o poti pierde daca nu duci o lupta ascetica constanta impotriva pacatului. Mai mult decit atit, pacatul originar poate fi sters numai in cristelnita.

Si-atunci nici macar David nu a fost mintuit?

Nici macar David nu a fost mintuit inainte de venirea lui Hristos. Chiar si patriarhul Iacob si-a anticipat mersul in Infern (Sheol) dupa moarte impreuna cu Iosif, fiul sau cel drept: “plangand, ma voi pogori in locuinta mortilor la fiul meu” (Facerea 37:35). “39. Si toti acestia [dreptii Vechiului Testament], marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta, 40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi [dreptii Noului Testament] ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea” (Evrei 11).

Ce este pacatul originar?

O influenta spirituala pe care o mostenim prin parintii nostri de la Adam, cel care a infaptuit pacatul originar.

Cum se face ca noi sintem raspunzatori pentru pacatul lui Adam?

Nu sintem raspunzatori, dar sintem intinati de acel pacat.

Chiar si copiii?

Da, chiar si copiii. Pentru ca “instrainatu-s-au pacatosii de la nastere (Psalmi 57:3). Si asa cum si Iov a spus: “Cine ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni! (Iov 14:4). Dar si Sf. Grigore din Nyssa scrie “Raul a fost amestecat cu natura noastra de la inceput… prin cei care din neascultare au introdus boala. Asa cum in perpetuarea naturala a speciilor fiecare animal produce o creatura care ii seamana, la fel si omul vine din om, o fiinta supusa patimilor dintr-o fiinta supusa patimilor, un pacatos dintr-un alt pacatos. Asa se face ca pacatul apare in noi la nastere, creste cu noi si ne tine companie toata viata” (Despre Fericiri, 6, PG, 44, 1273). Din aceasta cauza Biserica a botezat de la inceput copiii, “pentru iertarea pacatelor”.

Totusi, nu mi se pare corect ca toti, si sa nu mai vorbesc aici de copilasi, sa trebuiasca sa plateasca pentru pacatul altuia.

Dreptatea lui Dumnezeu e alta decit dreptatea noastra. Si gindeste-te la asta: daca nu este corect ca noi sa trebuiasca sa suferim din cauza pacatului lui Adam, atunci nu este corect nici sa fim rascumparati datorita virtutii lui Hristos. Cele doua “injustitii” sint simetrice si se anuleaza reciproc. “Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi” (Romani 5:19).