[cristiboss56]

in aceasta luna, in ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfantului Prooroc Osie (Osea).

Acesta se talcuieste mantuit, pazitor sau umbritor. Era fecior al lui Beyri din Balemot, din tribul lui Isahar. Si proorocind multe asupra lui Israel, a raposat, si a fost ingropat in pamantul lui cu pace. El a dat semn ca va veni Domnul pe pamant si va locui cu oamenii, cand va apune soarele spre Silom si se va imparti in doua parti si se vor face doisprezece copaci, urmand si ascultand lui Dumnezeu, Celui ce se va ivi pe pamant; si printr-insul se va mantui tot pamantul.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Preacuviosului Mucenic Andrei cel din Crit (Creta).

Acest fericit Parinte al nostru Andrei, s-a nascut si a crescut in cetatea Critului cea aleasa, din parinti binecredinciosi si iubitori de fapte bune si fusese crescut cu bune invataturi, si era cu mare caldura lucrator al poruncilor lui Dumnezeu. Deci cand a fost pe vremea imparatiei lui Constantin Copronim, vazand turma lui Dumnezeu ca este smintita de eresul luptatorilor impotriva icoanelor a venit la Constantinopol si a marturisit cu indrazneala adevarul inaintea imparatului, mustrand fara nici o frica paganatatea lui. Iar acesta nesuferind indrazneala lui, l-a oprit numaidecat asupra vorbei si a poruncit celor ce stau inaintea lui sa-l prinda; si acestia l-au doborat jos la pamant pe cel inalt cu gandul si nu l-au lasat pana nu l-au tarat, cat insusi imparatul dupa ce s-a razbunat de ajuns pentru indrazneala sfantului, a poruncit sa-l lase. Vorbind atunci si alte multe sfantul catre imparatul pentru sfintele icoane, intre altele i-a zis: "De vreme ce pe cei ce ocarasc chipurile imparatesti, ii certati de moarte, la cata urgie si pedeapsa dumnezeiasca va veti osandi voi cei ce ocarati icoana lui Dumnezeus" Atunci tiranul aprinzandu-se de manie, a poruncit de l-au dezbracat si l-au intins cu legaturi de streanguri si atata l-au batut de rau, incat se rosise locul sub el cu curgerea sangelui. Deci daca l-au sculat, vazand ca nici cu daruri nici cu infricosari nu-l pot infrange, iarasi l-au pus la chinuri cumplite si fara de omenie; si i-au patruns coastele si i-au zdrobit gura cu pietre; apoi l-au bagat in temnita. Si a doua zi, iarasi aducand pe sfantul inaintea lui si vazandu-l mai indraznet de cum era, a poruncit de l-au batut iarasi si i-au strujit carnea si i-au sfartecat ranile, de se rupeau si cadeau bucati de pe trupul lui. Iar in cele din urma, legandu-i picioarele cu streanguri, l-au tras pe pamant tarandu-l prin tot targul. Deci tarat fiind mucenicul asa, un pescar cum iesise din mare cu peste, pornindu-se din indemnarea demonica, a luat satarul cel de macelarie si taind un picior de la trupul sfantului, a contenit alergatura nevointei mucenicului si l-a trimis la cerestile locasuri. Iar cinstitele sale moaste au fost aruncate la locul facatorilor de rele si fiind aflate dupa multa vreme amestecate cu trupurile care erau acolo, 12 oameni demonizati din multe parti ale cetatii s-au dus acolo, ca si cum ar fi fost sfatuiti si au gasit cinstitul trup zacand negrijit si fara de cinste; dar atingandu-se de trup, intru acel ceas se tamaduira; si luandu-l l-au dus de l-au ingropat la un loc sfintit ce se numea Crisis, intru marirea Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

Tot in aceasta zi, aducerea Cinstitelor moaste ale Sfantului Dreptului Lazar.

Fericitul intre imparati, prea inteleptul Leon, pornindu-se din dumnezeiasca ravna, ca din dumnezeiasca insuflare, intai a zidit o biserica frumoasa Dreptului Lazar; dupa aceea trimitand la Insula Cipru, a aflat sfintele sale moaste zacand in pamant in cetatea chitieilor, fiind trecuti ca la o mie de ani, in o racla de marmura, in care erau sapate litere intr-alta limba: "Lazar cel de patru zile mort, prietenul lui Hristos". Deci indata ridicand odorul cel scump si punandu-l intr-un sicriu de argint, l-au dus la Constantinopol.

Tot in aceasta zi, Sfintii Mucenici si buni frati, fara de arginti, Cosma si Damian, Leontie, Antim si Evprepie (Euprepie).

Trei sunt perechile sfintilor fara de arginti Cosma si Damian ce se numesc tot cu acest nume si lucreaza mestesugul doctoricesc, avand numele fara de arginti. Unii au fost fiii Teodotei, o femeie buna si credincioasa, care a raposat cu pace si a fost ingropata in locul ce se cheama Fereman. Altii se aflau in Roma, avand dascal viclean. Acesta suindu-i cu inselaciune intr-un munte, ca sa culeaga ierburi, i-a ucis cu pietre.

Iar altii sunt acestia, a caror pomenire o facem, care au fost din Arabia, foarte invatati la mestesugul doctoricesc si umblau prin toate cetatile si orasele, tamaduind bolnavii, neluand plata; si cu prilejul mestesugului propovaduiau pe Hristos. Iar in zilele lui Diocletian si Maximian, au mers la Eghea cetatea Lisiei si stand inaintea guvernatorului Lisiei si batandu-i fara de mila i-au aruncat in adancul marii; si cu vrerea lui Dumnezeu aflandu-se pe uscat, si prinzandu-i iarasi, i-au aruncat intr-un cuptor ars; si paziti fiind nevatamati, i-au rastignit pe cruce. Dupa aceasta li s-au taiat capetele acestor fericiti cinci frati.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.