Vorbeste cu parintele, mirelat.
Din cate imi aduc eu aminte din copilaria mea, spovedania celor mici este mai mult sub forma unui dialog cu parintele despre lucruri pe care copilasii le-ar fi facut-- daca se roaga, daca asculta de parinti, ce rugaciuni stiu, daca cumva s-au certat cu vreun coleg la scoala, daca au luat ceva pe ascuns de la cineva...etc.
Nu-mi aduca aminte sa-mi fi facut mama o pregatire nu stiu ce speciala cand am mers la prima spovedanie. Mi-aduc aminte ca eram putin emotionata (nici noi nu prea mergeam la biserica pe vremea aia, si moda cu impartasitul copiilor in fiecare duminica a aparut mai tarziu de 1990). Dar cand am ajuns la biserica erau acolo mai multi copii de varsta mea ( 7 ani), si parintele ne-a luat intr-un fel de spovedanie in grup, ceea ce zic eu ca e bine pentru inceput.
Poti sa le spui la copii ca de fiecare data cand fac ceva care supara pe mama si pe tata si Dumnezeu se suparaCel mai potrivit ar fi ca sa se mearga la spovedanie cu familia -- adica nu numai cei mici, dar si mama, tata, bunica, si asa copii vad ca este ceva pe care toata lumea trebuie sa il faca. Incetul cu incetul se obisnuiesc.
|