O tânara sotie a ramas însarcinata la scurta vreme dupa ce s-a maritat. Deoarece sotul ei citise ca nu e recomandat sa faca dragoste cu ea în perioada de pâna la nastere, pentru a nu i se transmite copilului anumite stari patimase, s-au dus sa ceara binecuvântare de la duhovnic sa traiasca în înfrânare pâna când femeia sa va reface dupa nastere.
Parintele le-a spus:
- E bine ca va gânditi întâi de toate la binele copilului. O sa ma rog pentru voi ca Dumnezeu sa va dea putere sa treceti cu bine prin aceasta perioada. Ar fi bine ca toti sotii sa aiba râvna voastra când asteapta un copil. Numai în situatiile limita, în care lipsa dragostea trupesti duce la desfacerea cuplului, numai atunci poate exista o oarecare îngaduinta. Oricum, nu o sa va fie usor. Sa va rugati mai mult lui Dumnezeu ca sa nu va biruie ispita.
Cele noua luni au trecut destul de usor pentru amândoi sotii. Dar, dupa ce femeia a nascut, sotul a fost ispitit de singuratate. I se parea ca sotia are grija numai de copil, ca pe el nu îl mai iubeste. "La ce bun ca ne-am înfrânat, daca dragostea dintre noi a murit?"
Tocmai în momentul în care trecea prin aceasta ispita, o colega de serviciu a început sa îi faca avansuri. La început parea ca vrea doar sa îi ofere sprijin sufletesc, dar în cele din urma l-a invitat la ea acasa. În drum spre apartamentul ei, barbatul s-a întâlnit cu duhovnicul sau. L-a luat deoparte si l-a rugat sa stea putin de vorba:
- Parinte, nu mai pot, cedez. O sa ma culc cu colega asta a mea, pentru ca m-am saturat de atâta singuratate. Sotia mea nu mai are timp decât pentru copil. Eu parca sunt un strain. M-am saturat, nu mai pot. Stiu ca nu va place ce va spun, dar daca tot ne-am întâlnit acum, ce rost mai avea sa aflati în post, când veneam sa ne spovedim.
- Nu stiu daca mai veneai tu la spovedanie. Uite care e problema: ti-a impus sotia sa va înfrânati în perioada în care a fost însarcinata?
- Nu, amândoi am vrut asta, spre binele copilului.
- Acum, la o luna dupa ce a nascut, nici macar doctorul nu îi recomanda sa se culce cu tine. Organismul ei nu s-a refacut înca.
- Nici eu nu i-am cerut acum, am zis dupa patruzeci de zile de la nastere.
- Dar tu crezi ca o femeie se reface fix în patruzeci de zile? Nu îti dai seama prin ce a trecut?
Colega de serviciu îi facea semne barbatului, ca trece timpul. Barbatul însa se prefacea ca nu întelege.
- Ba da, dar eu nu însemn nimic pentru ea. Are grija numai de copil.
- Dar nu e copilul vostru? Nu e si copilul tau? De ce l-a facut, nu pentru ca te iubeste? Doar atâtea femei în ziua de astazi se pazesc sa faca copii. Or, daca ea ti-a daruit acest copil, tu asa o rasplatesti? Las-o sa se refaca si o sa vezi ca îti va arata din nou dragostea dinainte. Uite, eu o sfatuisem ca în perioada în care alapteaza sa încercati sa va înfrânati, spre binele pruncului, asta pentru ca nu stiam prin ce ispite treci tu. Spune-i ca, dupa ce îi voi citi rugaciunea de curatire de la patruzeci de zile dupa nastere, ar fi bine sa fie aproape de tine. Daca nu se simte prea slabita trupeste. Si doar ca un pogoramânt, pentru neputinta ta. Nu e bine ca înfrânarea sa duca la despartire. Nu acesta îi e rostul.
Sotul, vorbind cu parintele, uitase de ce se afla acolo. Când termina discutia, o vazu pe colega sa deschizând poarta casei la care locuia. Dar nu se mai simti în stare sa îi dea explicatii. O lua la fuga spre biserica. Simtea cum i s-a luat o ceata de pe minte. Înainte de a se duce acasa, intra putin sa se roage. În timp ce se ruga, parintele intra si el în biserica.
- Parinte, se poate sa ma spovediti? Eram gata sa cad în pacat. Se poate sa ma spovediti acum, chiar daca nu e post?
- Sigur ca da, spovedania trebuie facuta în orice moment în care omul a primit gândurile de pacat în inima sa. Pentru ca, daca nu se spovedeste, gândurile devin fapte. Sau, daca a apucat sa pacatuiasca si nu se spovedeste, caderea îi va deveni obisnuinta si lanturile ei îl vor lega strâns.
Dupa spovedanie, barbatul pleca acasa schimbat. Îsi dadu seama ca s-a purtat gresit cu sotia sa.
Patericul mirenilor. D.Vasile