Eu departarea aceea de omul cu care am un conflict si care nu vrea sa isi inteleaga greseala, nu o vad ca pe o indiferenta totala, dar daca am depus partea mea de efort si nu a mers, deja situatia e doar in mainile lui Dumnezeu si eu nu mai am ce face, la ce sa incerc sa discut, sa comunic, sa vorbesc la pereti si sa-mi irosesc in van eforturile.
De altfel, cineva care ar face asa ar fi si pisalog de la o vreme si nu ar face decat sa-l impietreasca si mai mult pe celalalt. Din acest punct mai bine incetam orice raport pentru ca e clar ca relationarea nu va duce la nimic bun.
Cat despre Hristos cu mana pe bici, cei care faceau negot in templu nu erau cei mai mari pacatosi din Israel deci nu merge faza ca e "moral sa impuscam un criminal in serie sau sa il batem". Problema a fost ca aceea era casa lui Dumnezeu iar ei facusera din ea "pestera de talhari" si asta-i un lucru mai subtil, pentru ca si noi facem din inimile si trupurile noastre pesteri de talhari.
Nu e vorba doar de gestul de a pedepsi in mod indreptatit un pacat evident, la vedere, fizic si in nici un caz nu e un gest care sa ne indreptateasca noua avantul agresiv, ca daca a pus Hristos mana pe bici, pot pune deci si eu, sa impart legea-n dreapta si stanga.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
|