Autorul prezinta rock/ul asa cum l-a trait, in experientele amestecate ale acelor ani de trista amintire. Si l-a trait, ca majoritatea tinerilor, laolalta cu drogurile (desi el nu a consumat droguri majore cum ar fi heroina, a trait insa intre heroinomani), cu promiscuitatea, cu tot felul de aventuri nefericite, pe care avea mai apoi sa le regrete, sa le deplanga.
Prezinta asadar un intreg mod de viata, fara a analiza in mod special vreuna dintre componente, separat. Le evoca impreuna, intr-un intreg inspaimantator care avea sa faca numeroase victime printre tineri, in special printre artisti.
Totusi, in carte sunt si cateva aprecieri distincte referitoare la rock, asa cum era ea in anii 80 la Belgrad. Iata cateva spicuiri din text, reformulate succint:
Ei, artistii belgradeni care fondasera cateva trupe rock, traiau in primul rand o incantare aparte, intrucat erau perceputi de catre fani ca "idoli de neatins".
Printre manifestele sau lozincile acestui mod de viata erau si la ei arhicunoscutele: "Sex, droguri si rock'n'roll" sau "Sa traiesti vijelios, sa mori de tanar si sa lasi in urma un cadavru care sa arate bine".....
Pune apoi problema raportului dintre Ortodoxie si muzica rock, aratind ca belgradenii aveau doua pozitii distincte: unii credeau ca pot lega muzica rock de Ortodoxie, "sfintind" astfel rock-ul; altii gaseau o incompatibilitate categorica intre rock si Biserica, considerind ca Lumina nu poate fi unita cu intunericul, nici dulceata mierii cu amaraciunea otravii... In locul sfintirii rockului se ajunge in fapt numai la prihanirea si batjocorirea Ortodoxiei si a vietii mantuitoare.
Mai spune autorul ca singur si numai ritmul rockului este "nelinistitor si nimicitor". Tristetea si deznadejdea care raman dupa euforia momentului sunt cautate din nou in acelasi ritm anesteziant si asa la nesfarsit, fara iesire, lucru tipic si pentru narcomanie. Or, rugaciunea si toate lucrarile vietii crestine au ca rod tocmai inversul acestor stari, adica linistirea/pacea sufleteasca.
Ca alternativa, autorul propune apropierea tinerilor de artele duhovnicesti, purtatoare ale valorilor vesnice, netrecatoare (iconografia, cantarea psaltica, poezia-rugaciune).
In prefata gasim si o interesanta remarca privind implicarea politicului in afacerea rockului.
"Rockul autohton a fost acceptat de puterea comunista ca sa canalizeze convenabil revolta tineretului, care astfel, din interiorul sistemului, putea fi mai usor de controlat." Dar in fapt a ramas "doar jucarea rolului de revolta, adica o forma goala, lipsita de orice continut".
Rockul a devenit, dintr-un gen de muzica (curent muzical, revolta tinereasca, mod de distractie), ideologie. Propunind un nou mod de viata si o noua conceptie asupra vietii, rockul a produs multor oameni o ruptura fata de morala traditonala, propunind o viata fara responsabilitati fata de casatorie/familie, o viata plina de usuratate care avea sa erodeze grav persoana - si toate acestea sub stindardul castigarii unui sens existential superior...
O parte buna, insa, trebuie amintita: autorul crede ca lucrul valoros cultivat in lumea rockului, pana la a ajunge o ideologie dezumanizanta, este nemultumirea tinerilor in fata raspunsurilor superficiale pe care lumea le da celor mai importante intrebari despre viata, despre sens/rost si alte dileme ale omului dornic sa isi traiasca viata intru implinire. Dar lesne s-a constatat ca adevaratul raspuns la aceste nazuinte onorabile ale rockerilor "sinceri" nu il poate da rock'n'rollul ci doar "gasirea unei asezari duhovnicesti si a unei comuniuni de dragoste".
|