Citat:
În prealabil postat de O p e t h
Moartea adaposteste nimic,aboleste fiintarea dar si deosebirea de lume,moartea este o scapare astfel a fiintei.Moartea e toata intensitatea lui a fi pe puterea de a nu fi si a se identifica cu ea.
Enfin...ma refeream la moarte ca moarte de acum si in eternitate,ramanerea in abis...
Moartea nu are scopuri,nu are teluri Sub moarte sufletul realizeaza totalitatea,e o resemnare fericita,da Heaven.
As putea spune ca cunosc moartea din faptul ca ii asum tot ce are ea negativ.Cred ca moartea si viata sunt in unitate organica.Traiesc viata atat de intens incat se genereaza si moartea care imi da bucuria de a fi viu
|
Stii ca fiecare dintre noi are propria sa traire subiectiva,deci ceea ce ai descris tu mai sus este propria ta viziune asupra conceptului de moarte,viziune,care insa vorbeste despre tine,despre viata ta,despre framantarile interioare cu care te confrunti poate in prezent.
Tu vorbesti despre moarte ca fiind "o scapare a fiintei" (de ce anume vrei sa te salvezi?) ,moartea ca reintregire,unitate (inseamna ca ceva iti lipseste,stii ce?),o resemnare (in fata a...?),bucuria de a fi viu (inseamna ca acum nu te simti chiar asa?)
Desigur,nu sunt intrebari la care sa imi raspunzi neaparat mie personal ori celor de pe forum,insa mai important ar fi sa iti raspunzi tie,pentru ca altfel moartea ori alt substitut al ei ar putea fi privita ca pe o fuga de anumite aspecte ale vietii tale,ceea ce nu ti-ar fi de mare ajutor.