:) din aceeasi carte citata anterior:

<<Intr-o seara de vara, ma intorceam pe jos, impreuna cu doi prieteni, dupa un festin duhovnicesc alaturi de Parintele in Kallisia. Eram influentati de cuvintele parintelui si de cate citeam in Vietile Sfintilor, care ajungeau la o asemenea inaltime a sfinteniei incat nu-i mai atacau animalele salbatice ci, dimpotriva, ii ascultau si li se supuneau.[...]

Pe cand mergeam s-a auzit deodata in padure, in linistea noptii, latratul gros al unui caine ciobanesc de pe coasta alaturata. Incetul cu incetul, latratul devenea tot mai puternic, semn ca ciobanescul se apropia. Atunci mi-a venit o idee stralucita. Le-am propus prietenilor mei sa-l intampinam cu rugaciune, caci parea cam agresiv. Fura de acord. Spuneam impreuna rugaciunea lui Iisus si inaintam. Insa cainele ciobanesc, se tot apropia de noi amenintator. La un moment dat ne-am dat seama ca se apropiase atat de mult ca eram in primejdie sa ne muste. Ne-am privit unul pe altul si, din instinct, ne-am aplecat toti, am luat niste pietre si le-am aruncat dupa el. Cainele, descurajat de libertatea agresiunii pe care i-o oferisem, fu surprins de atacul nostru, se opri din mers si ne urma latrand, de la oarecare distanta, pana ce a plecat si ne-a lasat in pace.

Atunci le-am spus prietenilor mei: "Se pare ca noi nu semanam nici cu Staretul, nici cu acel calugar simplu, ci mai degraba cu calugarul ce fusese capatenie de talhari si care fusese nevoit sa recurga la Legea lui Moise". Foarte probabil, Parintele Porfirie, cu rugaciunea sa tainica, ne-a ajutat de departe sa pricepem necesitatea discernamantului, astfel incat sa intreprindem actiuni pe masura nivelului nostru duhovnicesc. Intampinarea cainelui ciobanesc cu rugaciune se afla peste posibilitatile noastre, care erau foarte mici, din pricina delasarii noastre sufletesti. Si cine stie in ce ispite ale inchipuirii si ale mandriei am fi cazut, daca ne-ar fi fost ascultata rugaciunea. Si cat de mare era pericolul de a crede ca era binecuvantat sa-I cerem lui Dumnezeu sa faca acelea pentru a caror implinire detineam mijlocul corespunzator.>>