Poate ca unele grupari de homosexuali sau lesbiene nu ar fi devenit atat de "galagioase" in a-si cere drepturile,daca acesti oameni nu ar fi fost respinsi cu atata violenta in anumite societati traditionaliste.
A deveni un homosexual sau lesbiana nu este o alegere,sunt alti factori care inca nu sunt cunoscuti in totalitate ce genereaza astfel de orientari.Majoritatea dintre ei traiesc adevarate drame,criza de identitate sex-rol fiind adesea asociata cu depresia si abuzul de substante.
Eu nu am auzit pana acum ca cineva sa fi putut schimba orientarea sexuala a unei persoane,fie el medic,psihoterapeut,preot etc.Si atunci,ce facem cu acesti frati ai nostri?Ii punem la zid,luam o mitraliera si ii eliminam dintre noi?Cam ce solutii aplicabile vedeti la aceasta problema?
Inteleg ca fiind rationala interzicerea cununiei religioase a lor si adoptia de copii.
Pentru ca,in cazul unor adoptii,copilul are nevoie de doua modele parentale barbat-femeie si intemeierea unei familii se refera si la a procrea,iar homosexualitatea este un act antagonic cu cel de a da viata dar si cu ceea ce semnifica o familie .Insa,in egala masura,impotriva valorilor fundamentale ale intemeierii si mentinerii unei familii este si adulterul.Insa,pana acum nu mi-a fost dat sa aud ca vreo manifestare sa fi avut loc impotriva acestui act adulterin.Ba,din contra,as putea spune ca aproape tot ce se promoveaza in societatea noastra moderna incurajeaza dezbinarea familiei in acest mod.
Aproape ca a ajuns o exceptie o familie care sa poata ramane unita de la inceput pana la final.Aproape toate persoanele pe care le cunosc si se afla pe palierul de varsta 30-50 de ani sunt divortate,se afla la a doua casnicie ori sunt singure.Din cauza homosexualitatii sa fie asta?
Revenind,bun,sa zicem ca il matrasesc pe fratele meu,il pun la colt, ii arat "rusinica" cu degetul si ma umflu in pene ca sunt "homofob"...bun,bun,dar dincolo de aceasta manifestare il si ajut cu ceva?Stau cu el de vorba,incerc sa il inteleg,sa ii patrund suferinta si sa ii fiu alaturi?Sunt eu capabil sa ii dau o solutie concreta,aplicabila,functionala care sa ii fie de folos?Iar daca nu,atunci ma mai pot numi eu un mesager al iubirii si dreptatii?
Adevaratul crestinism nu cred ca se poate practica prin lozinci aruncate si manifestari "anti",prin a te atasa taberei x sau y si a duce un razboi cu semenii tai.Adevaratul razboi in crestinism se duce in primul rand cu propriul ego,atunci cand esti capabil sa il dizolvi si sa treci dincolo de orice prejudecata,conceptie,zicere,oricat de sanatoasa si minunata ar parea ea si efectiv sa cobori intre oameni.Iar daca nu esti de acord cu crimele,violurile,minciuna,hotia,homosexualitatea, adulterul,prostitutia sau alte aspecte de acest fel,atunci coboara printre ei si incearca sa ii intelegi cu iubire de oameni si sa vezi cum pot fi realmente ajutati.Asta a facut si Iisus si asta inteleg eu prin a fi cu adevarat crestin...
|